podcastu' lu' Fintescu

Dan Fințescu

Podcast înregistrat în trafic, în general despre industria muzicală, dar și despre alte subiecte arrrzătoare.

All Episodes

Cristi Stan este, în industria noastră de evenimente, unul din cei mai cunoscuți jucători de pe piață. Firma pe care el o are împreună cu Cristi Beiu, Sublime România, este una din cele mai puternice agenții de booking, organizare evenimente, promoting și cam orice alt subdomeniu al evenimentelor la care vă puteți voi gândi. De-alungul anilor, Sublime a inovat. De la blestemul Sălii Polivalente, despre care aflați mai multe dacă ascultați podcastul, și până la comunicare de artist strategizată științific sau pariul câștigat pe standup comedy - dacă stai să le treci pe toate în revistă, se strânge o grămadă frumușică de momente în care Cristi Stan a fost primul care a făcut ceva în România. Pentru cei care n-au stat niciodată de vorbă față în față cu Cristi, el este un personaj mult mai prietenos decât pare uneori online. Discuțiile mele cu el sunt întotdeauna savuroase, cu multe hohote de râs care pe alocuri e amărui, mai ales în ultima perioadă. Interviul de azi respectă calapodul interviurilor pe care le fac de obicei. O ia de la începutul carierei lui Cristi în jurnalismul sportiv și la un post tv de desene animate, ajunge la prezentul sumbru și se uită un pic și spre un viitor care, deși nu-i nici pe departe roz, reușește să conțină totuși un pic de speranță, cel puțin pentru Sublime România. Pentru că or fi ei primii la o groază de chestii, dar uite că de data asta sunt eu primul care anunță public o premieră (care s-ar putea să fie globală) la Sublime. Cristi Stan povestește spre sfârșitul episodului despre ideea pe care mizează ca sursă adițională de venit în perioada asta și care îl transformă pe el în prima casă de discuri de standup comedy din lume. Știu că sună a scrânteală de creier, dar vă rog să mă credeți că nu-i deloc așa. Mă bucur mult de tot că a ales să povestească despre ideea asta a lui, pentru că uite încă o dovadă că pandemia poate fi și prilej de creativitate, nu doar de depresie. Lunea viitoare urmează Topu' la bula mea - ediția pe septembrie.

Sep 21

85 min

Pentru episodul de podcast de azi am revenit la înregistratul la volan. Poate că asta-i va dezamăgi pe puriștii sunetului, dar, pentru mine, vorbitul liber reprezintă în continuare o plăcere imensă. Așa că o să-mi cer scuze pentru calitatea sunetului și o să mă bucur de libertate, cel puțin încă o vreme de acum încolo. Episodul de azi e înregistrat acum două zile, în timp ce mă întorceam de la Botoșani, unde avusesem un eveniment privat - un majorat. Unul din cele câteva pe care Partydul Kiss FM le-a avut în luna septembrie. Și, cum conduceam eu așa înapoi spre casă, m-am lăsat pradă uneia din deformările mele profesionale de manager de artiști - anticiparea. Pentru că da, un manager bun e cel care reușește să anticipeze și să evite probleme cât mai multe în loc să le rezolve după ce ele au apărut deja.   Și, anticipând eu așa alene, m-a cam luat depresia. Pentru că, hai să fim sinceri, viitorul industriei de evenimente nu arată deloc promițător. În cel mai bun caz afirmația anterioară este valabilă pentru viitorul pe termen scurt. În cel mai rău caz... aici putem lăsa pesimismul fiecăruia din noi să zburde voios. În episodul de azi vă povestesc despre motivele pentru care viitorul industriei de evenimente nu sună deloc bine, de ce evenimentele de vara asta n-au fost nici profitabile, nici nu prevestesc vreo revenire, trec în revistă tipurile de evenimente și de ce nu vor funcționa ele mai deloc în următoarele cel puțin 6 luni. Și pentru că am învățat să fiu constructiv, adică să ofer soluții sau măcar să indic niște căi de urmat, vă invit, spre final, să luați o foaie și un pix și să calculați realist și la rece, dacă mai rezistați încă 6 luni din punct de vedere financiar sau nu. Iar dacă răspunsul e nu, să vă apucați să căutați alte surse de venit acum, cât încă n-ați ajuns ca Șarpe din Murdar. E, după ce am fost constructiv, am zis să luminez și mai tare episodul ăsta lugubru de podcast. Așa că am încheiat cu câteva chestii pozitive pe care le-a adus pandemia în industria muzicală. Pentru că da, există. Săptămâna viitoare am programat interviul lunii septembrie care e cu Cristi Stan - Sublime România. E înregistrat deja și vă promit că e o continuare genială și extrem de sinceră a episodului de podcast de azi.

Sep 14

28 min

Ce e “Topu’ la bula mea” Am pornit de la trei premise:  YouTube este un indicator destul de eficient al succesului general al unui gen muzical, al unui artist sau al unei piese. Lumea de la mine din bulă ascultă muzici foarte diferite și în general mișto. Fascinația omului pentru topuri este nemărginită și făr’ de moarte. În caz că le-ați ratat avem așa: ediția aprilie, ediția mai  ediția iunie și ediția iulie publicate până acum. După ce a apărut, ascultând topul, mi-am dat seama că ideea asta a mea aduce împreună piese care, în mod normal, nu s-ar regăsi veci pururi în același loc iscă oareșce interes. Am primit mesaje de la oameni care mi-au mulțumit pentru că i-am ajutat să descopere artiști de a căror existență habar n-aveau sau piese care s-au dus în playlisturile lor cu “șlagăre”. M-am hotărât să mă țin de topu’ ăsta lunar atâta vreme cât bula mea va răspunde cu măcar 10 propuneri la postarea de pe Facebook în care întreb lumea ce piese românești s-au lansat luna asta. Postarea apare mereu în ultima joi din luna respectivă, iar “Topu’ la bula mea” se publică întotdeauna în lunea următoare. Pentru luna august am avut  piese înscrise. Deci stăm foarte bine. Avem top. Playlist de YT cu toate piesele din ediția lunii august găsiți aici. Cum departajez piesele din “Topu’ la bula mea” Ordonez piesele primite în comentarii după numărul de views pe zi pe care îl au de la lansare. Adică numărul de views din ziua în care fac topul împărțit la numărul de zile care au trecut de la lansarea piesei. Știu că modul de departajare nu-i perfect, însă e topul meu, bula mea, deci fac ce vreau! Lăsând gluma la o parte, chiar cred că numărul de views pe zi reprezintă un indiciu clar pentru succesul unei piese, mai ales în prima lună de la lansare.

Aug 31

32 min

Pe Ana am cunoscut-o online, pentru că a reacționat la un episod mai vechi de podcast în care vorbeam despre contracte și importanța lor. Din vorbă-n vorbă, ne-am decis că o discuție despre ce pot și ce nu pot face avocații pentru artiști și profesioniști în industria muzicală s-ar putea să ne folosească tuturor. Și ne-am ținut de cuvânt. Ana e o prezență online constantă și... foarte prezentă. O puteți întâlni pe avocatoo.ro, pe Facebook, pe Instagram, pe LinkedIn. Și este genul de avocat care înțelege cât de important e pentru un profesionist din breasla ei să-și cunoască bine interlocutorul înainte de a începe o colaborare. Am vorbit despre: diverse tipuri de avocați care este diferența dintre a negocia un contract și a te uita peste un contract de ce ar putea un avocat să ajute un client să se cunoască mai bine pe sine cât costă un avocat și care sunt modalități alternative de plată cât de important este să ajungi la avocat pentru a preveni conflicte, nu pentru a le soluționa care sunt câteva din domeniile în care ajutorul unui avocat s-ar putea să se dovedească de neprețuit

Aug 24

67 min

PRetext Nu, nu e typo a doua majusculă. E doar recunoașterea faptului că o parte din episodul de azi al podcastului meu e promovare pentru Murdar - podcastul de ficțiune de care m-am apucat în aprilie, în plină stare de urgență, panică și dezorientare. Pretextul e că vineri am lansat episodul 10 al unui proiect pe care l-am început ca să nu mă duc cu capul (explic imediat) și cu un licăr de speranță că, poate, voi ajunge să transform un vis în realitate și că, poate, cu un pic de succes și cu o echipă cu mai mult entuziasm decât sete de câștig voi transforma realitatea într-o sursă de venit. Nu știu dacă 10 episoade îmi dau dreptul să țip succes. Nu vreau s-o dau pe modestie falsă. Nu știu, pentru că digitalul e un domeniu pe care abia ce-l descopăr, iar podcastingul e o minune ale cărei posibilități de dezvoltare nimeni nu le poate încă estima 100% corect. Ce știu și pot spune cu mâna pe inimă e că Murdar mi-a depășit așteptările mele personale din toate punctele de vedere - cifre de audiență, comunitate de ascultători, capacitatea mea de a scrie consecvent, echipa formată în jurul poveștii, ecou în agenții de publicitate și la clienți. Ecoul ăsta e dat de faptul că, pentru prima oară în podcastingul românesc, există un produs care poate integra un brand în poveste, făcându-l să conteze, să ia parte la acțiune sau să o schimbe. Și mai pot spune cu mâna pe inimă că, fără Murdar, cu siguranță că mintea mea de om care lucrează în evenimente de 20 de ani ar fi fost într-un loc mult mai tenebros decât este acum. Povestea pe care v-o spun azi sper să fie inspirație pentru alți oameni din industria muzicală și cea de evenimente care și-au văzut sursele de venit evaporate peste noapte. Sper să găsiți în ce am făcut eu frânturi de idei care să vă ajute să găsiți și voi drumuri care abia așteaptă să fie străbătute, drumuri care nu-s departe de ceea ce faceți, ci doar la un pas distanță. Doar că acest pas nu trebuie făcut înainte, ci la stânga sau la dreapta. Doar cât să schimbi un pic ruta vieții. Ideea Cam cu o săptămână înainte de Paște m-am panicat. Citeam știri online (nu doar din România) și începeam să înțeleg că pandemia asta nu-i ceva ce să treacă dintr-odată, la fel cum a apărut. Și că, atunci când va trece, va lăsa în urma ei niște urme care vor avea nevoie de ani întregi pentru a dispărea. Tot cam pe-atunci am început să înțeleg că industria de live, printre primele și cele mai afectate, va fi printre ultimele care își vor reveni. Și, cum spuneam, m-am panicat. Au fost câteva zile negre rău, în care căutam cu disperare soluții. Mă simțeam ca un prizonier într-o celulă fără ferestre, cu pereți înalți și netezi și cu un petec de cer inaccesibil undeva, sus, la prea mulți metri înălțime. Apoi mi-am adus aminte de o etapă a vieții mele în care, din motive personale, am ajuns într-o situație oarecum similară. Și mi-am adus aminte de ce am făcut atunci pentru a scăpa de senzația aia îngrozitoare de a simți că nu există nicio ieșire. M-am adunat tot în mine însumi și am stabilit care sunt lucrurile care mă definesc. Există trei chestii care pe mine mă fac să fiu eu: familia și cei câțiva prieteni apropiați, cititul și scrisul. În criza personală prin care trecusem cu câțiva ani în urmă, fără să-mi dau seama, eu renunțasem la aceste trei elemente și mă pierdusem pe mine undeva, pe parcurs. A fost nevoie de câțiva ani pentru a-mi regăsi echilibrul interior și pentru a-mi croi o cale. Hotărârea mea de atunci a fost să nu mai uit niciodată care sunt lucrurile care mă definesc ca om. Am aplicat aceeași metodă, doar că acum ținta mea era să descopăr care-s lucrurile la care mă pricep în afară de industria muzicală și cea de evenimente, care erau în comă profundă atunci și nici acum n-o duc mult mai bine. Scrisul a apărut ca răspuns evident și imediat. Am blogul danfintescu.ro de prin 2007, apoi, prin 2010, m-am apucat și de citatecitite.ro. Adică am câteva mii de articole scrise, din care unele s-au bucurat de succes. Astfel încât am zis eu că scrisul ar cam trebui să fie o chestie la care să mă pricep. Și am căutat mai departe. Nu-s un om foarte sociabil din fire. De multe ori lumea mă cataloghează drept arogant, pentru că pe la evenimente sociale prefer să stau într-un colț, de vorbă tot cu cei pe care-i știu. Dar oricât de sălbatic aș fi eu, în 20 de ani am reușit să strâng o rețea mare și diversă de oameni pe care-i cunosc și cu care am interacționat. Deci un alt atu ar fi că am un network bine dezvoltat, dar pe care nu prea știu să-l folosesc. A rezultat astfel următoarea ecuație: scris + network = x. Ce-i "x"? Grea întrebare. Am sucit eu treaba asta la mine în cap preț de câteva zile și am ajuns la concluzia că ar fi bine să scriu ceva care să convingă niște oameni pe care-i cunosc să creadă în proiectul ăsta, să formez o echipă în jurul lui și să-l arunc în viață sperând că va avea succes. Ok. Dar ce să scriu într-o perioadă cu stres maxim dintr-o epocă în care din ce în ce mai puțini oameni au timp sau chef să citească. Și am căutat mai departe chestii la care mă pricep. Mi-am adus aminte că am vrut să fiu actor la un moment dat, în adolescența mea furioasă. Apoi mi-am dat seama că eu, acasă, am posibilitatea să trag voce la un nivel ok din punct de vedere calitativ. Știam cam cu ce se mănâncă un podcast, pentru că aveam vreo 20 și ceva de episoade lansate din cel pe care îl ascultați voi în momentul ăsta. Și mai știam că oamenilor le plac poveștile. Deci hai să scriu o poveste, pe care s-o pun în format audio. Doar că aproape orice fel de ficțiune aș scrie are nevoie de niște cercetare. De stat de vorbă cu oameni din domeniul în care alegi să-ți plasezi povestea. Iar în lockdown nu prea aveam eu cum să fac research. Deci trebuia să scriu despre ceva la care mă pricep deja. Așa a apărut ideea să scriu despre un DJ. Și, din momentul ăsta, lucrurile au început să se întâmple singure, fără să mai fie nevoie să le împing eu de la spate cu tot felul de introspecții și raționamente. Știam că nu pot avea decât un singur personaj, care să fie interpretat de mine, pentru că nu puteam să adun actori în studiouri de înregistrare. Așa a apărut convenția reportofonului. De ce ar vorbi un DJ într-un reportofon? Pentru că nu are de ales. De ce n-are de ales? Pentru că e pe stradă, îl găsește și reportofonul ăla devine cel mai bun prieten al lui. De ce e pe stradă? Pentru că pandemie, deci zero bani. Jur că așa s-a născut Murdar. Ăsta a fost momentul în care i-am spus soției mele, care era îngrijorată de tăcerile mele prelungite din ultimele zile, despre ideea mea. I-am povestit timp de minute întregi tot raționamentul care mă adusese aici. Iar ea, draga de ea, m-a sprijinit și m-a încurajat așa cum a făcut-o de atâtea ori înainte. Cum a făcut-o de fiecare dată. Bun, deci spusesem ce vreau să fac unui om. Acum aveam nevoie de...   Echipă Primul pe care l-am sunat a fost prietenul Tudor Marciu de la Moving Records, din Alba Iulia. Cu el am mai avut tot soiul de idei pe care le-am încercat și știam că e deschis la minte și la nou. Nu doar că a acceptat imediat, ci s-a entuziasmat de-a dreptul. Așa că m-am apucat să scriu după ce, abia acum, am ascultat niște podcasturi de ficțiune de afară. Că de-ale noatre n-am găsit. Cu scenariul primului episod, o descriere de personaje și o idee vagă despre cum va decurge primul sezon l-am sunat pe al doilea om de care am hotărât că am nevoie pentru Murdar (da, am găsit și un nume între timp). Marian Hurducaș, un tip cu care, oridecâteori mă întâlnisem până atunci discutasem despre câte-n lună și-n stele și cu care mai lucrasem, punctual, pe niște proiecte, dar nimic de anvergura asta. Și Marian s-a entuziasmat și a acceptat instantaneu. N-am să uit niciodată replica lui: "Tu știi de când aștept eu momentul ăsta?" Erau deja trei oameni care credeau într-o idee care, la momentul ăla atât era: o idee. Am înregistrat vocile pentru primul episod, Tudor a lucrat sound design-ul, a compus genericul și, undeva aproape de 1 mai, am avut primul episod gata. Nu eram mulțumit deloc. Dar m-au ajutat ei, cei trei oameni care știau despre Murdar la momentul ăla. Lor le-a plăcut. Așa că am continuat să scriu. Marian, care începuse deja să construiască niște strategii de comunicare care mie mi se păreau avioane stratosferice la vremea respectivă (dar care apoi au devenit realitate), a decretat că avem nevoie de cineva care să transforme Murdar în materiale vizuale care să ne ajute să promovăm podcastul în online. Ne-a ajutat Katai cu o recomandare. Așa am ajuns la Illustrescu (Vlad Dumitrescu). Aveam deja un episod să-i arătăm la vremea asta. Și ăsta s-a entuziasmat și a acceptat imediat! Abia acum am început să mă entuziasmez un pic. Pentru că Vlad e un ilustrator foarte bun, care are succes și clienți și care nu mă cunoștea deloc. Dacă un astfel de om acceptă să facă muncă patriotică, "să moară mixu' dă n-am avut io o idee blană". Tot Marian e cel care a adus și următorul membru în echipa Murdar. E vorba despre Think Digital, rețeaua de vânzare pentru podcasturi creată de Dragoș Stanca. Între timp Murdar tot un episod avea, însă avea și prezentare făcută pe frumos de către Marian și Vlad. Și Think Digital s-au entuziasmat și au acceptat să vândă Murdar (încă nelansat) deși ei au un prag de audiență minimă dincolo de care acceptă să vândă podcasturi. Iar Think Digital a adus și primul partener - Banca Transilvania. Entuziasmul începea de-acum să mi să se transforme într-o ușoară stare de anxietate. Aveam deja o echipă super-profi, gata să-și facă treaba în jurul unui proiect care era, tot, la mine în cap. Oare sunt în stare? Singura soluție pe care am găsit-o pentru a scăpa de angoasa asta a fost să scriu, să trag voci, să ascult, să rescriu, să reînregistrez. Fiecare episod din primele 6 a fost rescris și reînregistrat de 2-3 ori până să-l audă și altcineva în afară de mine și Tudor. Între timp, colega mea de la Kiss FM, Mihaela Borceanu, care a crezut și ea în Murdar din prima secundă și care e "vinovată", alături de Costin Velicu, pentru parteneriatul cu Vice, s-a cerut să taie ea textele pentru spoturile radio. Și uite-așa echipa noastră a mai câștigat un om mișto. Unde sunt acum Sunt în punctul în care sper în continuare din toată inima că industria muzicală și cea de evenimente își vor reveni cât mai curând. Dar am și niște certitudini: că nu mă mai voi opri niciodată din scris scenarii de podcast de ficțiune. Sezonul 2 din Murdar e ambițios și capătă un contur din ce în ce mai clar. În afară de el, mai am o idee la care voi lucra singur și tocmai a mai apărut o poveste la scrierea căreia voi colabora. Pentru primul sezon din Murdar avem o grămadă de iepuri din joben despre care veți afla foarte curând. Suntem constant în top 10 cele mai ascultate podcasturi din România pe platformele de profil și ne bucurăm să vedem că trailerele episoadelor noastre adună ascultări cât episoadele altor podcasturi. Mă laud? Cred că da. Un pic. Trăiesc din scris? Nu. Nu încă. Dar cred că se va întâmpla și asta într-un viitor destul de apropiat. Concluzii De ce am povestit toate astea? În speranța că vă voi ajuta pe toți cei pe care pandemia v-a pus la pământ să vă dați seama că există lucruri la care vă pricepeți în afară de ceea ce făceați înainte. Da, recunosc că am avut foarte mult noroc. Dar n-aș fi avut prilejul să fiu norocos dacă nu mi-aș fi luat inima în dinți să încerc ceva nou. Nu-i nevoie de proiecte fantastice. E nevoie de calm și introspecție. Răspunsul la ce putem face e în fiecare din noi. Trebuie doar să ne dăm răgazul de a-l căuta. Și dacă lucrurile se întâmplă, Doamne ferește, ca în scenariul din Murdar și vine un nou lockdown - eu sunt pregătit. Am de scris de nu-mi văd capul. Și dacă ne revenim și mă apuc să colind din nou țara pe la tot felul de evenimente - eu sunt pregătit. Îmi voi organiza timpul în așa fel încât să scriu mai departe și să nu mai depind niciodată de o singură activitate. Pentru că ăsta e un lucru tare riscant pentru echilibrul interior și pentru securitatea financiară ale fiecăruia dintre noi. Așa că opriți televizorul, închideți site-urile de știri, nu mai răspundeți o vreme la telefoanele pe care le primiți de la colegi din industrie care să văicăresc că totul se duce de râpă. Dați-vă timp să descoperiți care e pasul la stânga sau la dreapta pe care puteți să-l faceți pentru a găsi un nou domeniu de activitate, unul care e la stadiul de hobby sau pasiune și are nevoie doar de un imbold pentru a se transforma în ceva lucrativ. Și, cu echipa potrivită, cu muncă imens de multă și cu puțin noroc - sunt sigur că apar și banii ai căror robi suntem cu toții, din păcate. Succes!

Aug 17

16 min

MMB Online Acum două săptămâni s-a întâmplat Mastering the Music Business Online. Ne codim toți ăștia de o organizăm să-i zicem a cincea ediție, pentru că la fel ca o industrie întreagă, la fel ca o lume întreagă, ne cam vine să nu punem anul ăsta la socoteală în niciun fel. Dacă n-ați fost pe fază, asta-i vestea proastă: că s-a întâmplat și nu ați prins conferința. Vestea bună e că ea va apărea integral pe canalul nostru de YouTube în curând. Așa că faceți bine și dați repejor cu subscribe ca să fiți pe fază. Din cele 24 de paneluri și prezentări, eu am fost prezent în 10, în calitate de moderator. Nu că vreau să mă laud, dar cred că treaba asta mi-a dat ocazia să iau pulsul industriei cu o acuratețe destul de mare. Și nu-i vorba aici doar de patria noastră, ci de industrie la modul general, dat fiind faptul că am avut speakeri invitați cam de peste tot. Așa că azi vă dau concluziile mele. Adică fix ce am înțeles eu. Ce paneluri am moderat Pe rând, în ordine cronologică au fost așa: The Music Business in Crisis. Invitați: Tom Deakin (UK) Director - Global Member Relations, MERLIN (societate care reprezintă drepturile de autor ale independenților la nivel global), Kees van Weijen (NL) President - Impala (asociația europeană a caselor de discuri independente), Didier Gosset (BE) Membership & Communication Manager - Impala Music, Corinne Sadki (FR) Head of study, communication and digital development at Le Bureau Export / President EMEE (EMEE - asociație europeană a birourilor de export) Survival of the live(est). Invitați: Nicoleta Sandu (RO) Head of Booking - Global Records, Edy Chereji (RO) Head of Communication & Brand - UNTOLD Universe, Guido Janssens (RO) Managing Partner - Emagic, Președinte AROC (asociația organizatorior de evenimente din România), Ștefan Zaharescu (RO) Booking Manager - /FORM SPACE How did the producers take it. Invitați: James Morgan (UK) Founder - Pieces of 8 Music, Alex Pelin (RO) Songwriter, Producer, George Calin (RO) Artist / Music Producer / DJ - Manuel Riva The insanity of remaining sane. Invitați: Mihaela Ivan Holtz (USA/RO) Psychotherapist,  Ekaterina Bazhanova (RU) Artist Manager / Founder - Music Development Russia Cum va schimba pandemia publicul de evenimente muzicale. Invitați: Cristian Stan (RO) Promoter - Sublime Romania, Codruț Dumitrescu (RO) Music Manager - Overground Music, Antonio Nartea (RO) Event Manager - Expirat, Emil Ionescu (RO) Managing Director - BestMusic Live Concerts & iabilet.ro Închiși în casă, dar deschiși la public. Invitați: Cornel Ilie (RO) Artist Vunk, Doru Trăscău (RO) Artist The Monojacks,  Dan Byron (RO) Artist byron Cum ajuți autoritățile să ajute industria. Invitați: Ștefan Teişanu (RO) Antreprenor | Director - Centrul Cultural Clujean, Anca Lupeș (RO) Founder - Mastering The Music Business, Iulia Popovici (RO) Co-founder - Trans-sectorial Association of Independents in Culture (ATIC) Somewhere, somehow, there's business to be done. Invitați: Rachel Karry (USA) Co-Founder & President - World Artists United | Founder & Executive - Music Entrepreneur Conference, Keren McKean (UK) Business Development Manager | Former Manager - Snow Patrol, Neeta Ragoowansi (US) President - MMF-US, Entertainment Attorney, Co-Founder/SVP - NPREX, Global Co-Chair - Women in Music Artist management in time of crisis. Invitați: Hannes Tschürtz (AT) Founder - Ink Music, Grace Puluczek (ES) Founder & CEO - 3 Notes Management,  Ekaterina Bazhanova (RU) Artist Manager / Founder - Music Development Russia, Jake Beaumont-Nesbitt (UK) Policy Advisor - The International Music Managers Forum Is Spotify still a music streaming app? Invitați: Dragoş Stanca (RO) Founder - UPGRADE 100 & Think Digital, Henriette Heimdal (UK) Market Development UK & EU - CD Baby, Peter Åstedt (SE) Booker - Future Echoes, one of the original Spotify shareholders Impresii generale Cam toată lumea pare să fie de acord că 2020 este un an compromis în totalitate. Sunt slabe speranțe că toamna va aduce vreo veste bună în ceea ce privește industria de live sau vânzările de produse fizice (CD-uri, viniluri, merch). Și tot cam toată lumea pare să spere că 2021 va fi anul revenirii, chiar dacă nu va putea fi vorba despre o revenire 100% la starea de lucruri pre-pandemie. Cu toate astea, luați la bani mărunți, cam nimeni nu poate spune de ce s-ar părea că 2021 va aduce o relaxare a regulilor impuse evenimentelor. E vorba doar despre speranța că va apărea, de undeva, o soluție pentru ca pandemia să fie ținută în frâu sau, și mai bine, să fie făcută să dispară. Despre evenimentele sub restricții E drept că aici concluzia mea se bazează mai mult pe piața din România. Aici atât promoterii, bookerii de la venues, cât și impresarii de artiști par să fie cu toții de acord că evenimentele (concertele) care se pot organiza în prezent nu sunt și nu vor putea fi niciodată un mod de viață cu care să ne obișnuim. Concertele care se întâmplă acum sunt soluții de avarie, care să permită subzistența industriei muzicale și, mai important decât atât, să păstreze relevanța artiștilor și a locurilor în care se organizează evenimente. Despre sprijinul dat de autorități industriei muzicale Din nou mă refer aici cu precădere la România, pentru că asta ne doare cel mai tare. Părerea generală pare să fie că Ministerul Culturii a avut o deschidere fără precedent față de problemele pe care le are industria noastră în această perioadă, ceea ce e un lucru lăudabil. Din păcate, același Minister al Culturii nu are cine știe ce dare de mână în guvern, ceea ce se traduce prin foarte puține proiecte de sprijin inter-ministeriale. Pe românește, cultura nu reprezintă o prioritate pentru nimeni, astfel încât e pusă hăt, departe, la coada celor care așteaptă ajutoare. Adăugați la asta haosul deciziilor care este inerent pentru o administrație neobișnuită cu situațiile de criză și iată unde suntem. S-au făcut remarcate în această perioadă absența unui tablou general al industriei care să arate autorităților cât de importantă e industria muzicală pentru economia României, precum și absența unor organizații care să reprezinte diversele sectoare și interese ale industriei, organizații care să poarte acest dialog cu Guvernul. Despre strategii de viitor Aici toată lumea e de acord. Tot ce poți face este să plănuiești pe termen scurt, să nu disperi, să stai cu ochii deschiși ca să prinzi orice oportunitate. Însă n-are rost să-ți faci planuri pe termen lung, pentru că situația generală este atât de volatilă, încât riscul ca planurile tale să devină imposibile este extrem de mare. Există o singură strategie de viitor pe termen lung de care merită să ții seama: să reziști, că o să treacă ea și pandemia asta. Despre depresie și anxietate Da, e groasă treaba în industria noastră. Da, suntem mulți care simțim că ne ducem cu capul. Și nu, nu e nicio rușine să cerem ajutor de specialitate. Încă vreo câteva chestii care ne pot ajuta să rămânem întregi la tărtăcuță: evitarea supraalimentării cu știri, evitarea inactivității (fă orice, numai să faci ceva), o viață ordonată (fă-ți un program și ține-te de el), sport, evitarea exceselor de orice fel. Despre evenimentele online S-a încercat, s-a sperat, n-a ieșit, după cum v-am zis și eu acum ceva vreme. Cu mici excepții, evenimentele online au fost un balon de săpun la care publicul n-a reacționat aproape deloc. Despre digital Veniturile din digital nu sunt și se pare că nici nu vor fi suficiente pentru a permite salvarea industriei. Asta în condițiile în care nu trebuie să uităm că toate platformele de streaming sunt de fapt companii de big tech, cărora le pasă prea puțin de industria muzicală - vezi Spotify și virajul pe care se pare că marea platformă de streaming îl face spre podcasting în detrimentul muzicii. Despre muzică Am lăsat-o pe asta la final, pentru că e cea mai importantă. Deși monetizarea noilor producții e aproape imposibilă în condițiile în care concerte, festivaluri și turnee nu pot fi organizate, e important să se lanseze muzică într-un ritm cât mai alert pentru a nu rupe legătura cu fanii. Relevanța este cel mai important lucru: n-avem voie să lăsăm oamenii să uite artiștii pe care îi iubesc. Concluzii E amar prezentul, așa este. Dar n-are sens să-l comparăm non stop cu trecutul, pentru că asta nu ne aduce niciun fel de avantaj. Astea-s timpurile ce ne-au fost date, e treaba fiecăruia din noi să găsească soluții de supraviețuire. Un lucru e cert: la un moment dat ne vom reveni pentru că oamenii au nevoie de muzică în viața lor. Stay safe! O să fie bine din nou la un moment dat.  

Aug 10

13 min

  Playlist de YT cu toate piesele din ediția lunii iulie găsiți aici.   TOPU’ LA BULA MEA – IULIE 2020 31. Amethyst Gun - "Impossible Love" / 270 de views / lansată pe 12 iulie / 12,86 views pe zi Mă bucur să văd din nou Amethyst Gun în Topu' la bula mea și îi mulțumesc lui Ion Marinescu pentru propunere. Amehtyst Gun au mai fost prezenți în ediția de luna trecută cu piesa "Ice Cream" care suna a anii '30. De data asta e o piesă care sună a prezent, dar care, zic eu, putea să aibă un sound mai bun. Oricum, e un proiect la început de drum, deci loc și timp de îmbunătățiri există. Foarte mișto ideea de clip, care e ca un fel de bandă desenată animată foarte puțin. Pe mine m-a ținut până la sfârșit. Și mi se pare foarte frumos din partea celor de la Amethyst Gun că au menționat numele graficianului, Andri Evaris, precum și site-ul pe care îl găsiți - Upwork.com. 30. Deja Who - "Imperfections" / 451 views / lansată pe 13 iulie / 22,55 views pe zi Alex Teodorescu propune "Imperfections". Nici nu știu dacă am mai auzit sau nu de artist, pentru că sunt destul de mulți care folosesc "Who" cu ceva în față. Vezi Guess, Alb etc. Abia după ce am dat play m-am lămurit. N-auzisem. Deja Who e un proiect pop-dance la care lucrează 3 oameni: Vladimir Coman Popescu, Sammy Paul Merayah și Ana Popescu. Sound-ul e bun, vocea la fel. Eu cred că merită mult mai mult decât cei 86 de subscriberi pe care îi are canalul lor. A, și dacă nu v-ați prins din piesă o să v-ajute clipul: e muzică bună de condus. 29. Rana - "Cer Chinezesc" / 834 views / lansată pe 6 iulie / 30,89 views pe zi Piesă propusă de Alex Teodorescu a unei trupe care mi-era total necunoscută. Așadar mulțumesc, Alex. Am mai învățat un pic de muzică datorită ție. Rana e o trupă de alternative formată din Bogdan Tănăsescu la voce, chitară și bass plus Sebastian Iordache la tobe. Nu-i dau seama cum reușește Bogdan să cânte în concerte sau poate e vorba despre doi membri ai trupei care au nume identice. Chestie care ar fi chiar tare. La fel de tare mi se pare și faptul că mulțumesc unei crame - deci probabil că la înregistrări s-a lăsat cu niște degustări prelungite. "Cer chinezesc" e o piesă despre neputință, despre prezent. E apăsătoare și grea, dar foarte bine realizată. Deci da, am dat like și subscribe. 28. Ceitrei - "Falling for You" / 340 de views / lansată pe 22 iulie / 30,90 views pe zi George Motoc a propus piesa asta și am văzut că tot el este cel care semnează comunicatul de presă postat la detalii pe YouTube. Mi se pare un pic ciudată treaba asta cu comunicatul de presă pus acolo, deși îi înțeleg cumva rostul. Cu toate astea, faptul că am o descriere a piesei în care mi se dă și referința, Van Halen, cred că mi-a răpit destul de mult din plăcerea de a descoperi singurel despre ce-i vorba. Cei trei e o trupă formată, ce credeți, din 3 membri. Ciprian Mateian - voce / chitară, Tiberiu Back - bass, Sergiu Nădăban - tobe. "Falling for You" n-are clip, dar, dacă ar avea, cu siguranță că ar fi cu motoare, geci de piele și tatuaje. Van Halen e o etichetă pusă corect. Sound de rock clasic, potrivit pentru baruri de rockeri. Trupa sună închegat și bine. Sunt foarte la început de drum, au doar 14 de subscriberi pe canalul lor de YouTube. Ba nu. Acum au 15, că le-am dat și eu subscribe. 27. Najah - "Killer" / 1.197 views / lansată pe 3 iulie / 39,9 views pe zi Najah apare în Topu' la bula mea pentru a doua lună la rând, datorită aceluiași Claudiu Nergheș, căruia îi mulțumesc pentru consecvență. În ediția de iunie, Najah apărea într-o colaborare, dar de data asta n-am mai ratat subscribe-ul. Un stil foarte special, la fel de greu de încadrat ca luna trecută. E niște r&b pe acolo, multă muzică electronică, niște pop... Linia și versurile mi-au plăcut foarte mult. Din câte văd, s-a format o gașcă destul de mișto acolo, cu Klyde, Satrn, Najah, Zadi. Nu le pot dori altceva decât să-și găsească repede cât mai mulți fani, pentru că e tare ce fac. O vorbă de bine și pentru Diana Duhomnicu pentru visualizer. Foarte mult mi-a plăcut. 26. Alexu and The Voices Inside - "Life Worth Living" / 1.093 views / lansată pe 17 iulie / 68,31 views pe zi E una din multele propuneri pe care le-a adus Alex Teodorescu la ediția asta de top. Alexu and the Voices Inside e un artist de care nu am mai auzit până acum și mă bucur că am dat de el. I-am dat cu like și subscribe, pentru că piesa asta e cea mai optimistă pe care am auzit-o de foarte multă vreme încoace. Și nu e sforăitor optimistă, ci e cuminte și sinceră. Sper să adune cât mai multe views, pentru că "Life Worth Living" chiar e genul de piesă care te face să zâmbești și să crezi. 25. Arabia / 2.416 views / lansată pe 8 iulie / 96,64 views pe zi Una din puținele (luna asta) propuneri făcute de Pandutzu. Nici nu știu dacă să-i mulțumesc sau să mă-ngrijorez. Dar cred că o lămurim pe asta în ediția de august. Arabia e pe canalul de YouTube Nazef Topic, un canal care pare creat de distribuitorul digital Distrokid și care are 2 subscriberi. 2. Dar are ad-uri de la YouTube. Nu știu dacă-i taman bine să ne dai cu reclama-n cap de la început așa, mai ales într-un moment în care cu siguranță că nici bani de-o cola nu scoți din views. Una din puținele prezențe dance din Topu' la bula mea. După cum i-o spune și numele, "Arabia" are influențe puternic orientale dar pe care eu le-aș încadra mai degrabă spre India și Punjab decât spre Peninsula Arabă. În rest, piesa e mișto. Chiar mi-a plăcut. Sound bun, atenție mare acordată detaliilor și câteva dropuri numai bune de festivaluri. Când o fi să se întâmple ele din nou. Am dat like și subscribe. 24. Alex Șveț - "Toate paharele" / 1.937 views / lansată pe 8 iulie / 101,95 views pe zi Piesă propusă de însuși artist, adică de Alex Șveț, cu care ne-am mai întâlnit în Topu' la bula mea. Mă bucur să văd că se întoarce, chiar dacă, din câte îmi aduc eu aminte, am mai și criticat câte ceva la piesele din lunile anterioare. Suprinzătoare "Toate paharele" din mai multe puncte de vedere. În primul rând e reggae, un stil pe care încă nu-l auzisem la Alex Șveț. Apoi, de data asta, textul nu-i aparține artistului, ci este scris de Radu Necula. Piesa e un booster de încredere, în care Alex ne asigură că urcă tot mai sus (sic!) în ciuda tuturor părerilor negative pe care le primește. Mesajul e mișto și, dacă e să fiu corect, eu cred că ăsta e cel mai tare refren pe care l-am auzit de la Alex până acum. Felicitări, domnule! Din păcate strofele de rap mai au de lucru, la fel și atitudinea lui Alex care... e a lui Alex. Fără prea mare legătură cu muzica reggae sau rap. Iar asta reduce un pic credibilitatea a ceea ce face. Cred că e momentul să-și aleagă un stil muzical și să-l urmeze cât mai fără abateri. Dar e doar părerea mea. Mult succes în continuare, Alex! 23. Alex Șveț - "Spune-mi" / 409 views / lansată pe 30 iulie / 136,33 views pe zi Am zis eu că a lipsit luna trecută Alex din top, dar uite că recuperează luna asta. Cred că e pentru prima oară când avem două poziții consecutive din top ocupate de același artist. A fost prolific Alex în luna iulie. Bravo! De data asta Alex are o piesă lentă, pop, de dragoste. Mie personal mi se pare că i se potrivește mult mai mult stilul ăsta plin de feeling. Dar important e, de fapt, ce crede el. Am observat că nici la piesa asta versurile nu au fost scrise de Alex, care semnează în continuare muzica. Textier este însă LorenzoOne. Sper să se întoarcă și inspirația pentru texte cât mai curând la Alex, care îmi plăcea pentru că era autorul unic al creațiilor sale. 22. Adam's Nest - "Subtitles for a Confusing Dream" / 1.686 views / lansată pe 21 iulie / 140,5 views pe zi Piesa a fost propusă de Vlad Alui Gheorghe, care e chiar chitaristul de la Adam's Nest. Mulțumesc pentru încredere și, evident, pentru propunere. Eu nu am mai ascultasem Adam's Nest niciodată. Am văzut că sunt din Iași. Până să dau play, pot spune deja că mi-au plăcut atât numele trupei, cât și numele piesei. "Subtitles for a Confusing Dream" s-a lăsat cu like și subscribe de la mine. E o piesă de dragoste, care respiră un pic de tristețe intrinsecă. Sound curat, simplu, alternativ. Mi-a plăcut foarte mult ideea de motto al piesei - 3 versuri din Gregory Corso, un poet american al generației Beat. Și uite-așa lista de trupe pe care abia aștept să le văd în concert s-a mai lungit cu un nume. Adam's Nest - felicitări! 21. SKR 3.14 ON 11 feat. Cozo - "IKEA" / 8.739 views / lansată pe 9 iulie / 364,13 views pe zi Propusă și recomandată de Andrei Lupean ca fiind piesa verii. Mulțumesc hiphopnews.ro pentru comunicatul de presă care m-a ajutat să înțeleg cum se pronunță numele trupei, care are o ortografiere dubioasă rău. Așa am aflat că toată scriitura asta alambicată denumește, de fapt, o trupă ai cărei membri sunt cu toții născuți în zodia scorpionului. Un pic underwhelming, așa. Mă așteptam la ceva mult mai gangsta. Piesa e caterincă. Am râs. Are poveste. E despre un pat de la Ikea și... restu-i porno și dis. Și mult umor. Iar refrenul îți intră în cap foarte ușor și acolo rămâne. Negativul de la "Ikea" e lucrat de Cozo. A, și piesa e trap, că asta n-am apucat să vă zic. Sper din toată inima ca Scorpionii s-o țină așa în continuare, adică pe caterincă maximă. Pentru că eu cred că asta e o nișă încă liberă la noi în patrie. Am dat like. Sincer. Și aș fi dat și subscribe, deși eu trap nu prea ascult. Dar n-am dat, pentru că "Ikea" n-a fost postată pe canalul artiștilor, ci pe unul care se numește Splash Media - care pare o casă de producție sau una de discuri. 20. Allover feat. Petre Ionuțescu - "She's Got the Move" / 1559 views / lansată pe 29 iulie / 389,75 views pe zi E a doua piesă pe care o ascult de la trupa asta din Timișoara. Îi mulțumesc Mihaelei Borceanu pentru propunere. Chiar mult îi mulțumesc, pentru că uite-așa am mai ajuns să descopăr o trupă mișto. Allover sunt, de fapt, niște puști. Și, deși pe ici pe colo mai e de lucru, eu zic că au un viitor mișto dacă se țin de treabă. De la mine au primit subscribe și like pentru "She's Got the Move". Piesa e teen rock prietenos, dar lasă să se întrevadă că Allover au ceva cojones deja, de la vârsta asta. Mi se pare badass că au o bassistă și, din câte am auzit eu pe backing vocals la piesa asta plus ce am auzit la cealaltă piesă, bassista are o voce cu un timbru foarte special. Unul din lucrurile unde mai e un pic de lucru (poate chiar un pic mai mult) e pronunția în engleză a solistului. Dar este vreme. În rest, o bucurie să descopăr trupa Allover: puști mișto și entuziaști. Sper din toată inima să nu se lase și să nu pice în niciuna din capcanele care îi așteaptă. Și abia aștept să-i văd pe scenă. Petre Ionuțescu e trompetist și are un pasaj foarte mișto. Mie însă mi-a plăcut și mai mult felul în care rămâne el în piesă după ce are momentul lui de solo. Una peste alta, o descoperire faină pe luna iulie. 19. The Skywalkers - "Don't Bring Me Down" / 5.312 views / lansată pe 24 iulie / 590,22 views pe zi The Skywalkers se întorc în top după o pauză de 3 ediții, propuși de același Alin Marconi, tată de tobar și solistă a trupei. După cum am spus și prima oară, mie Skywalkers îmi place, pentru că e o trupă de copii talentați, care aleg să cânte la instrumente. Iar eu, personal, apreciez asta foarte mult. E pentru prima oară când ascult Skywalkers și simt o îmbunătățire evidentă a sound-ului lor. Theea s-a mai maturizat, o felicit pentru că se implică în compoziție. Poate un pic de atitudine mai de bad girl n-ar fi stricat. Însă, oricum, felicitări Skywalkers, sunteți pe drumul cel bun. 18. Moza Kaliza - "Rambo" / 8.874 views / lansată în 21 iulie / 739,5 views pe zi Prima prezență în top pentru Moza Kaliza, adusă de Călin Giurgiu. A trebuit să sap nițel pe net ca să mă asigur că e româncă și este. M-am prins după numărul de telefon pe care îl are pe Facebook pentru booking. E cu +40, deci e de-a noastră. Și ce e foarte tare e că artista a decolat deja pe extern. Are un canal de YT care se apropie de 50k de subscriberi, are oameni care-i comentează de prin toată lumea. Și, deși în mod obișnuit n-aș da subscribe la un astfel de canal, pentru că muzica asta nu-i chiar pe gustul meu, acum am dat. Din mai multe motive: ca să urmăresc îndeaproape fenomenul și să învăț ce-i de învățat și pentru că Moza Kaliza e frumoasă, expresivă, badass și sună aproape ca o vorbitoare nativă de engleză. Eu zic să stați cu ochii pe fata asta, că ea n-are nevoie de România. 17. Bone x Zebeu feat. Laura Toader - "Împreună" / 13.757 views / lansată pe 15 iulie / 764,28 views pe zi Propunerea de luna asta de la fratele Valentin Istrate. Uite-așa am mai dat peste niște artiști de care habar n-aveam că există. Recunosc că mi-a dat cu virgulă. Mă așteptam la un cu totul altceva, dat fiind faptul că Istrate e rapper. "Împreună" e... Nu e rap. Asta-i sigur. E un fel de pop, aș zice. Cu niște strofe care ar vrea să fie rap, dar nu prea sunt. Laura Toader e, de departe, cel mai bun lucru de pe piesa asta. 16. Indra - "Don't Wait" / 1.966 views / lansată pe 31 iulie / 983 views pe zi Uite încă o piesă pe care o auzisem și speram să o propună cineva pentru top. Claudia Rusu, bravo! Tu ai avut ideea asta. Indra este, de fapt, Anda Dimitriu, o artistă pe care o cunosc și cu care am stat destul de mult de vorbă. Anda a fost finalistă la Vocea României în 2014, a avut câteva colaborări până acum și, evident, o mulțime de dezamăgiri. Sper că și-a găsit, în sfârșit, calea. Îmi place numele Indra, pentru că este al unuia din personajele mele preferate din serialul The 100. Anda are însă o altă explicație pentru el, însă pe aia vă las s-o descoperiți singuri. "Don't Wait" e scrisă de Anda împreună cu Chopin aka. Alexandru Radu. Începutul nu vă ajută deloc să prevedeți unde ajunge piesa în cele din urmă. Dar eu zic că ajunge unde trebuie. Sound-ul e foarte bun, iar Indra are foarte multă personalitate în voce. Abia aștept să îi ascult următoarele piese. E cu like și subscribe aici. 15. Jurjak - "Un tip norocos" / 2.323 views / lansată pe 31 iulie / 1161,5 views pe zi Mă întreba Vlad Stoicescu, inginerul de sunet care a propus piesa la al cărei mix și master a și lucrat, de altfel, ce părere am de Jurjak în Topu' la bula mea. Vlade, eu am recunoscut că-mi place Jurjak încă de luna trecută, când au fost prezenți cu două piese în top. Deci nu pot decât să mă bucur că-i am din nou în iulie. Subscribe și like le dădusem deja, să știi. "Un tip norocos" e o piesă cu ritm hipnotic, în stilul tipic lui Jurjak. Admir întotdeauna artiștii care se simt atât de comod în propriul lor stil, încât nu le e frică să fie acuzați de monotonie. Dacă îți place Jurjak și ai ascultat destul de mult, ai să înveți să deosebești nuanțe fine și te vei bucura mult făcând asta. Mi se pare tare că versurile sunt adaptate după Tudor Arghezi. De menționat ar fi că are un clip beton, regizat chiar de Jurjak, în care actorul Adrian Ciobanu face un rol simplu și mișto. N-o să dau spoiler pe poanta de la final, vă las pe voi s-o descoperiți. Știu că mă repet, dar tare mi-e doar să văd un concert cu Jurjak. 14. Tzigoiners feat. Cadillac - "Everest" / 37.679 views / lansată pe 16 iulie / 2216,41 views pe zi Tizgoiners sunt la a doua prezență în Topu' la bula mea. Prima dată au apărut în ediția de mai. De data asta au fost propuși de Leon Sever și apar cu un feat aproape incredibil pentru o trupă atât de mică și atât de la început de drum - Cadillac de la B.U.G. Mafia. Nu prea înțeleg eu cum a venit de s-a legat un feat aici, dar promit că voi încerca să aflu. "Everest" e trap, la fel și intervenția lui Cadillac. Negativul mi-a plăcut foarte mult, așa că felicitări Tzigoiners pentru că e compus de voi, dar și lui Vlad Lucan pentru mix și master. Băieți, clipul e cu gagici mișto, deci vizionare plăcută! 13. Fără zahăr - "Fluier a pagubă" / 66.048 views / lansată pe 13 iulie / 3.302,24 views pe zi Uite încă o trupă care mi-a plăcut încă de când a apărut și pe care, deci, mă bucur s-o văd în top. Mulțumesc, Alexandru Alexe, că i-ai propus. Fiecare piesă Fără Zahăr e motiv să-ți iei o pauză și să asculți atent. Dacă are clip, atunci e cazul să te concentrezi un pic, pentru că oamenii ăștia ascund o mulțime de chestii mișto prin piesele și clipurile lor, așa că-i bine să asculți și să te uiți de mai multe ori. N-am cum să povestesc despre ce-i piesa, pentru că v-aș strica farmecul. Așa că vă las pe voi să o descoperiți. Eu vă zic atât. Merită să-i acordați 3 minute din timpul vostru, că-i bunî tari. 12. Save - "Coca Fina" / 84.623 views / lansată pe 17 iulie / 5.288,94 views pe zi Save a mai fost în Topu'. la bula mea în prima ediție, cu un clip destul de homemade. El și-a propus singur piesa, care, de data asta, e publicată pe canalul YouTube al lui JHaps Records, unde își mai lansează piesele și artiști ca Otilia și Mario Joy. Deci se cheamă că Save a făcut câțiva pași înainte, pentru care îl felicit. Eeee și când am dat play mi s-a scrântit mintea. Save de-l știam eu nu mai e. Omul s-a apucat de trap. Piesa nu-i rea, doar că parcă tot nu-mi vine să cred cât de tare s-a reinventat băiatul ăsta. O singură observație am: înțeleg să ai gagici în clip. Dar poate ar fi bine să apară și artistul. Măcar puțin, așa. 11. Macanache - "Duminică" / 124.366 views / lansată pe 17 iulie / 7.772,88 views pe zi Știam piesa încă de când a fost lansată și mă bucur că a propus-o Rareș-Ștefan Ularu. Mie Macanache mi se pare oricum cam cel mai duminică artist. Dar piesa asta cred că are capacitatea să transforme și o zi de marți cu-ale ei 3 ceasuri rele într-o duminică din aia calmă. Eu vă recomand să nu ascultați "Duminică" într-o zi în care aveți multe de făcut, că e o incantanție magică de provocat lene maximă. Foarte mult îmi place. 10. Vama feat. Omu Gnom - "Pandemie" / 142.844 views / lansată pe 17 iulie / 8.927,75 views pe zi Uite, la piesa asta pot să mă dau și io mare și să zic că o știam dinainte să fi fost lansată. Dar îi mulțumesc lui Alex Tedorescu și pentru propunerea asta. "Pandemie" e o piesă destul de dură pentru stilul Vama, dar mie-mi place. Mi se pare că li se potrivește să fie și așa, măcar din când în când. Clipul e dement, la fel ca piesa. Și dacă zic că îl are pe Tudor Lucaciu ca D.O.P e clar, da? Arată foarte bine. Strofa pe care o dă Omu Gnom știu că a iscat păreri împărțit, dar mie și asta îmi place. Mi se pare că Omu Gnom se află într-un moment foarte bun al carierei lui, acum că are album nou scos și apare în piese cu Jurjak și Vama. Eu mărturisesc că ascult piesa asta când simt că mă lasă nervii. Nu trec nervii de tot, dar cel puțin mă mai răcoresc un pic. 9. Isabel - "Ama me" / 97.505 views / lansată pe 23 iulie / 9.750,5 views pe zi Isabel e o artistă nouă, aflată la primul ei single și se numește Isabel Botezatu. Știu asta pentru că ea și-a înscris piesa singură în top, ceea ce mi se pare o inițiativă lăudabilă. Ce mi se pare puțin neverosimil este numărul mare de views pentru o piesă postată pe un canal cu doar 100 și un pic de subscriberi. Plus că la aproape 100 de mii de views a primit doar 100 de like-uri. Nu prea stau în picioare cifrele astea, Izabela. Te sfătuiesc să cauți informații sau să stai de vorbă cu niște oameni care se pricep. Vei vedea că să cumperi views îți este, în cele din urmă, foarte dăunător. Ți-am calculat locul ca și cum views-urile tale ar fi fost corecte, dar doar pentru că ești la început de drum. Pe viitor să știi că se lasă cu descalificare. În rest, investiție mare pentru un artist care pare independent și e la primul single: machiaj și styling de prima mână, la fel și echipa de producție video. M-am bucurat să văd că între numele compozitorilor și la textier este cel al Andei Dimitriu - înseamnă că a vândut o piesă. M-aș fi bucurat și mai tare să-l regăsesc și pe cel al Isabelei. 8. Faust x Nechifor feat. Vlad Dobrescu - "Fără panică" / 26.832 views / lansată pe 31 iulie / 13.416 views pe zi Una din propunerile lui Alexe Alexandru de luna asta. În primul și în primul rând felicitări Nechifor pentru instrumental. În al doilea rând, mă bucur să văd încă o piesă de rap în top luna asta. Că au fost cam puține. Eu când nu știu, spun. Deci, iată, spun: nu auzisem până acum de Faust și Nechifor. De-asta îmi place la nebunie să fac Topu' la bula mea. Pentru că găsesc și învăț o mulțime de artiști și de muzică. Foarte mult mi-a plăcut cum a dat Vlad Dobrescu pe piesa asta. 7. Chriss feat. Denisa Jo - "Ei se țin de mână" / 452.619 views / lansată pe 1 iulie / 14.144,34 views pe zi Îi mulțumesc lui Cristian Chiriac pentru propunerea asta care îmi arată că gașca lui Chriss din care mai fac parte și Glow, Mr. Gun și încă vreo câțiva, nu stă degeaba. Artiștii din gașca asta au avut piese prezente în aproape fiecare ediție de top până acum și mă bucur mult să văd că se țin în continuare de treabă. Încă o dată mă bucur să văd cum oamenii se descurcă de unii singuri. Chriss filmează, regizează și editează propriile clipuri, ajutat pe imagine de Cristian Pistol (Mr. Gun), care face din aceeași gașcă. Am lucrat cu Cristi Pistol la câteva filmări pentru Amadeus, trupă al cărei manager sunt, și pot spune la prima mână că e un tip profi, cu o atitudine super-pozitivă. "Ei se țin de mână" e o piesă tristă și intensă, cu niște inflexiuni orientale pe refren care o fac să fie în trend. 6. Subcarpați - "Pankăreala" / 783.397 views / lansată pe 3 iulie / 26.113,23 views pe zi Mulțumesc Alex Teodorescu pentru că ai adus pentru prima oară Subcarpați în Topu' la bula mea. Mie îmi place foarte tare muzica lor, îmi place tot ce au reușit să creeze cu și în jurul acestui proiect și din punctul meu de vedere Bean este unul din cei mai tari emcee pe care îi are patria noastră. Asta ca să știm cum stăm de la început, să n-avem discuții. Dar cred că și dacă nu-mi plăcea Subcarpați, tot dădeam de două ori play la "Pankăreală". Pentru că te atinge direct pe suflet. E piesa unui artist care vrea să aibă concerte. Atât. Simplu și frumos. Extraordinară e Ioana Milculescu pe piesa asta. 5. Andrei Leonte feat. Laura Muruzuc - "Panda" / 851.589 views / lansată pe 6 iulie / 31.540,33 views pe zi Asta e cea de-a doua propunere de la Pandutzu în această ediție de top. Și îi mulțumesc și pentru asta, pentru că, datorită ei, s-au întâmplat două chestii mișto. Am descoperit o piesă foarte bună și bine lucrată pentru care îl felicit pe Andrei Leonte. Și am aflat despre Laura Muruzuc, o tânără moldoveancă pasionată de poezie care recită cu accentul ăla delicios poezii în formă audio ca să ajute oamenii să redescopere arta asta aproape uitată. "Panda" e printre piesele cel mai frumoase și delicate din ediția asta de top. 4. Criss Blaziny și Alexandra Stan - "Delfinii" / 584.775 views / lansată pe 17 iulie / 36.548,44 views pe zi Piesă propusă de Alex Tomulescu, semn că profesioniștii industriei muzicale sunt atenți la Topu' la bula mea. Mulțumesc, Alex. Piesa a fost lansată pe canalul de YouTube al lui Criss Blaziny, care semnează regia și e și unul din operatorii care au filmat clipul. Chestie de apreciat la modul general, dar normală pentru Criss. E o piesă de dragoste, cu un clip în care Alexandra Stan ne mai arată încă o dată că e o femeie foarte frumoasă. O admir și pentru curajul de a insera versul explicit și în partea ei de piesă. Pe mine primul vers al refrenului, "Au înnebunit delfinii" m-a dus imediat cu gândul la salcâmii lui Spike. La cât de evidentă e trimiterea, tind să cred că a fost voită. 3. wrs - "la răsărit" / 418.980 views / lansată pe 24 iulie / 46.553,33 views pe zi E una din cele două propuneri făcute de Ștefan Hadăr, colegul meu de la MMB. Și este una care mă umple încă o dată de jale, pentru că mi-a arătat încă o dată cât de praf este presa muzicală din România. Praf, adică nu există. Mărturisesc că eu habar n-aveam cine e wrs, așa că l-am gugălit. Am descoperit cine e, dar sursa a fost Opinia Buzoiană. Asta pentru că wrs e din Buzău. Dar asta nu cred că e important. Important e că e semnat la Global. Și uite-așa am mai descoperit o tactică mișto de online pe care o aplică Global Records: artiștii mari dau commenturi de apreciere pe YT artiștilor mici. wrs a primit commenturi mișto de la Antonia și Inna. "la răsărit" e scrisă de doi oameni foarte buni pe treaba asta: Viky Red și Florian Rus. Refren foarte catchy, strofe mai lente - fix ce trebuie pentru radio. Rămâne de văzut dacă radiourilor le va de-ajuns combinația Global Records + 2 songwriteri de succes pentru a risca un loc în playlist pentru un artist care are doar 4 mii și un pic de subscriberi pe YT. Oricum, începutul e foarte tare și sunt convins că wrs are un viitor mișto în fa 2.Connect-R feat. Randi - "De vorbă cu mine" / 397.759 views / lansată pe 30 iulie / 132.586,33 views pe zi "De vorbă cu mine" face parte din piesele în care artistul vorbește copilului care a fost cândva. Nu-i nici prima și cu siguranță nu-i nici ultima piesă ce se va scoate pe tema asta. Mă bucur să-l aud pe Connect-R dând rap clasic. Refrenul lui Randi e ce trebuie și se potrivește perfect cu atmosfera piesei. Vă recomand să fiți atenți la clip atunci când se ajunge la a doua strofă, Puștiul care joacă rolul principal face un lipsync foarte șmecher pe strofa lui Connect-R, cu atitudine și tot ce trebuie. E una din piesele pe care cred că le vom auzi pe radio în curând. Mulțumesc Alex Butu pentru această propunere. Jador, Emilia, Dodo, Jay Mali și Costi - "Jale" (Djeale Romanian Remix) / 29.502.966 views / lansată pe 3 iulie / 983.432,2 views pe zi / era pe 21 în trending când am scris topul Piesă propusă de Ștefan Hadăr care, luna asta, pare să-și fi asumat rolul pe care, până de curând, l-a jucat Cristian Stan în topu' la bula mea - acela de a propune piesa number one care să ne ajute să înțelegem care sunt, de fapt, gusuturile publicului comercial din România. "Jale" e încă una din piesele noului trend, în care maneaua se ia în brațe cu reggaetonul și se pun pe treabă. Trendul ăsta îl are drept părinte pe Costi, care a sesizat, cred eu, foarte bine oportunitatea și care nu face altceva decât să îmbine elemente care și-așa se potriveau perfect din start. De menționat ar fi că Alex Ceaușu pare să fie regizorul preferat pentru acest gen de clipuri și că piesa este lansată pe canalul Cat Music, adică are patalama de casă de discuri majoră. Foarte interesant e mixul de artiști. Jador e român, artist de succes, am mai vorbit despre el. Emilia e artistă destul de măricică din Bulgaria, un teritoriu unde Costi este de altfel renumit ca producător muzical. Dodo, pe numele ei adevărat Doinița Ioniță, pare să fie o artistă foarte la început de drum. Atât de la început, că nici măcar pagină oficială de Facebook n-are. Însă compania selectă în care apare mă face să cred că o să ne mai întâlnim cu ea. Iar Jay Maly e cubanez din Havana, fără să fie însă vreun megastar.  

Aug 3

49 min

Carina Sava este colegă cu mine la MMB. Și mai este manager Vama și Vunk. Și mai este Agenția de Vise. Și mai este și tobă de carte. Și mai este un om pe care e bine să-l ai de partea ta la o negociere - pentru că nu se lasă. Acum vreo 12 ani, studentă fiind în Timișoara, nu știa spre ce fel de carieră să se îndrepte, dar un lucru era clar: nu-și dorea să aibă nimic de-a face cu industria de entertainment. Dar, pentru că așa-i viața, acum este definitiv și iremediabil îndrăgostită de meseria ei. 5 minute s-o vezi la lucru și te prinzi imediat de chestia asta. Ca și atâtea alte discuții din podcastu' lu' Fințescu, și pe Carina am dus-o la începuturile carierei ei și am luat-o cătinel spre prezent. Și ne-am oprit oridecâteori a fost câte ceva de învățat. Am vorbit despre (și nu în ordinea de mai jos): felul în care a început să lucreze împreună cu Tudor Chirilă primele experiențe în calitate de organizator de evenimente cum ajungi manager de artist fără să te prinzi că asta se întâmplă cu viața ta câteva lecții pe care le înveți făcând management de criză despre cât de ușoară e meseria de impresar atunci când managerul își face bine treaba bine cât de important e să citești despre meseria pe care o faci Master's Degree la Berklee - scump da' bun? cum e să lucrezi cu artiști la început de drum vs. a lucra cu artiști consacrați cum e să lucrezi simultan cu doi artiști consacrați cum e să fii managerul unui artist polivalent cum este Tudor Chirilă dacă se întâmplă să ai un artist care își exprimă răspicat opiniile politice și / sau sociale, ce te faci? despre ce-i de făcut pe timp de pandemie despre MMB Online de anul ăsta Și asta, evident, nu-i tot. Ne-am cam întins la vorbă un pic, dar eu zic că-s multe de învățat din discuția noastră. Spor la ascultat!

Jul 27

79 min

Era să am alt subiect azi, dar, prin amabilitatea lui Marian Hurducaș, care mi-a trimis un articol al lui Hoinaru, m-am sucit. Pentru că mi se pare extrem de important să stăm un pic de vorbă despre un fenomen care a apărut recent în mainstream-ul românesc: colaborările între artiști de mainstream și maneliști. Am să încep prin a spune că, personal, nu-mi plac manelele. Nu ascult așa ceva pentru că manelele nu mă ating în niciun fel. Asta nu înseamnă însă că nu le recunosc drept ceea ce sunt de fapt: un element important al culturii prezentului și un curent muzical care a atins o popularitate imensă fără să fie aproape niciodată difuzate de radiourile și televiziunile comerciale din România. Despre manele am mai scris articole la mine pe blog de-alungul anilor. În "Industria și manelele", un articol pe care l-am scris acum 5 ani, spuneam că zidul care separă muzica mainstream de manele nu va mai rezista mult. Și mai spuneam că, odată ce vor apărea primele crăpături în acest zid, el se va dărâma total extrem de repede. Am vorbit despre manele și în analiza canalelor de muzică de pe YouTube pe care am făcut-o în 2017, unde am notat că, printre cele mai puternice canale din România sunt și unele de manele (Nek Music TV, de exemplu). În fine, în "Maneaua, moTIFF să fim înguști" am pornit de la scandalul provocat de recitalul lui Dan Bursuc pe scena TIFF 2017. Recitalul a avut loc după premiera documentarului "Regii manelelor" și a iscat un haos de indignare ipocrită la vremea lui. Am argumentat în acel articol (căruia i-a dat Delia share pe Facebook ceea ce a dus la căderea timp de mai multe ore a blogului meu din cauza traficului) următoarele afirmații pe care le cred mai departe adevărate: Manelele nu există și nu au existat pe radio Artiști importanți din mainstream imită manelele Maneliștii se pricep la muzică Maneliștii au cântări Maneliștii știu cu netu' Un fel de concluzie comună a tuturor scrierilor mele pe tema manelelor ar fi că ele fac parte din cultura noastră, că sunt relevante pentru România prin numărul mare de oameni care le consumă cu drag și că (aici îl citez pe Denis Florent la Mastering the Music Business în 2017) românii sunt singura nație atât de ipocrită încât să nege (la nivel de radiouri cel puțin) un gen muzical iubit de foarte mulți oameni. Care-i știrea? Păi, după cum zice și Hoinaru, 2020 a adus niște colaborări nemaiîntâlnite până acum. Avem așa, în ordine cronologică: În 15 martie 2020 se lansează Lino Golden cu Jador - "Dau Moda" Piesa e de fapt un remake al unei piese scoase inițial de Golden Gang, care n-a avut foarte mult succes. În varianta cu Jador, "Dau moda" a reușit să facă aproape 60 de milioane de views. Vorbim aici despre o manea sadea, în care Jador deschide piesa. Strofa lui Lino Golden apare spre mijloc, iar în clip, pe lângă Lino, apare și Alex Velea. Pentru cei care nu știu, Jador este posesorul unui canal de YouTube de 617 mii subscriberi și are peste 800 de mii de followers pe Instagram. Asta în condițiile în care Golden Boy Society, gașcă din care fac parte atât Lino Golden, cât și Alex Velea, are un canal de YouTube de 640 de mii de abonați, iar Alex Velea și Lino Golden au 900, respectiv 700 de followers fiecare pe Instagram. Vorbim, așadar, despre o colaborare între artiști aflați cam la același nivel de popularitate. Pe 30 iunie s-a lansat piesa "Rapido" - Ruby, Florin Salam și Costi Era pe 10 în trending atunci când am făcut eu episodul de podcast și reușise să adune un pic peste 8 milioane de views. "Rapido" a fost lansată pe canalul de YouTube al lui Ruby care are aproape 100 de mii subscriberi, asta în condițiile în care Florin Salam are un canal de YouTube care se apropie de 600 de mii de subscriberi. Pe Insta Ruby e șefa, are 1,4 milioane de subscriberi, cam de 10 ori mai mulți decât Salam. "Rapido" e încă o piesă scrisă de Costi Ioniță și regizorul clipului este Alex Ceaușu, care se și semnează la început. Piesa în sine nu e manea și pe mine m-a surprins cât de mică este contribuția lui Florin Salam, care n-are nici măcar o strofă a lui, ci mai degrabă o serie de interventii onomatopeice specifice manelelor plus câteva momente în care cântă lung și modulat. Sincer, am rămas ușor dezamăgit. Speram să fie mai mult Salam pe piesa asta. Pe 1 iulie s-a lansat piesa "Ivanko" - Anna Lesko și Culiță Sterp Piesa era numărul 9 pe trending atunci când eu am scris articolul și strânsese un pic peste 6 milioane de views. Canalul pe care s-a lansat "Ivanko" este cel oficial al Cat Music, asta în condițiile în care Culiță Sterp (nu cred că am cum să mă satur vreodată de numele ăsta) are propriul canal de YouTube cu aproape 900 de mii de abonați. Anna Lesko e firavă rău la capitolul ăsta, cu doar 20 și ceva de mii de abonați pe canalul ei. Pe Instagram tot Culiță e mai șmecher. Diferență de vreo 100 de mii în favoarea lui față de cei 300 de mii de followers pe care îi are Anna. Așadar două certificări importante pentru "Ivanko" - a canalului de YouTube oficial al Cat Music și al regizorului Alex Ceaușu (unul din cei mai prolifici din mainstream-ul românesc) care și-a pus semnătura pe videoclip. "Ivanko" nu-i propriu-zis o manea. Sound-ul e mai degrabă pop-dance, piesa e făcută de Costi Ioniță (care apare și el în clip, după cum îi e obiceiul). Anna cântă în rusește, Culiță în românește, iar partea lui este, de fapt, singura care poate fi etichetată drept manea. În fine, pe 16 iulie s-a lansat "Ce n-aș da" - What's Up și Jador Locul 3 pe trending în momentul în care am înregistrat eu podcastul, "Ce n-aș da" a adunat aproape un milion de views în 3 zile. Piesa a fost lansată pe canalul de YouTube al lui What's Up, care are aproape 100 de mii de subscriberi în condițiile în care, după cum am mai spus, Jador are coșcogea canalul de YouTube cu 600 de mii de subscriberi. Pe Insta What's Up tot pe locul 2 este, cu 100 de mii de followers, în timp ce Jador are de 8 ori mai mulți. Așadar vedeta aici e, în mod evident, Jador. Ce e foarte interesant la "Ce n-aș da" este cine a scris muzica. În afară de Marius Ivancea (adică What's Up), la piesă au lucrat și, atenție, Șerban Cazan și Andrei Tiberiu Maria, adică Smiley. Versuri: What's Up și Smiley. Piesa este o coproducție între Cat Music, Golden Boy Society și What's Up. Se simte sound-ul HaHaHa Production în instrumentalul piesei, What's Up mi se pare că și-a intromisionat niște inflexiuni de manea în voce, iar treaba devine extrem de clară la refren, care-i al lui Jador și care e manea 100%. Nu știu cine a regizat clipul, dar tare aș vrea să-l întreb ce a înțeles el din normele de distanțare socială. Personajele, inclusiv What's Up apar ba cu mască, ba fără mască. Singurul care-i consecvent e Jador. El n-are. Ce înțelegem noi de aici? Păi mie mi se pare destul de clar. Artiști, regizori, compozitori, textieri, case de discuri din mainstream, care până de curând n-ar fi acceptat nici în ruptul capului o colaborare cu un artist de manele, au schimbat macazul. Și, atenție, nu vorbim despre nume mici. Toți cei care semnează aceste colaborări sunt nume mari ale industriei, cu difuzări multe și repetate pe radiouri, cu cariere de ani multișori în spate și cu multă experiență. Numărul mare de piese lansate într-un timp scurt ne arată că intrarea manelelor în mainstream nu-i un incident izolat, așa cum a fost cazul Danielei Gyorfi acum niște ani, ci e un trend. Bine, la Daniela a fost mai degrabă invers. Ea a intrat în lumea manelelor din care, după câte știu eu, nici n-a mai ieșit. Booon, deci ăsta este trendul. Doar că mai apar niște întrebări la care cred că e important să răspundem, ca să știm încotro ne îndreptăm. De ce acum?  Manelele nu-s mai populare la jumătatea lui 2020 decât erau acum un an sau doi. De fapt, oricât s-ar văicări unii și alții, cred că stabilitatea este una din caracteristicile de bază ale manelelor, un curent muzical care și-a menținut constant numărul de fani în ultimii 10 ani cel puțin. Ba poate chiar mai mult. Pe de altă parte, artiștii de mainstream cântă piese cu iz de manea de mulți ani încoace. Adică uite două motive pentru care colaborări între mainstream și manele s-ar fi putut întâmpla de mult. Motivul pentru care cred eu că nu s-a întâmplat nimic în sensul ăsta până în 2020 e rezerva artiștilor de mainstream de a se asocia cu maneliștii. O astfel de asociere simțeau ei că le-ar "murdări" brandul. Iar prima și cea mai importantă consecință a acestei murdăriri ar fi fost scoaterea lor din playlisturile radiourilor și ale televiziunilor muzicale, care au avut mereu o poziție foarte clară din punctul ăsta de vedere: fără manele. Mă rog, fără manele ambalate explicit ca manele. Că din alea deghizate se produc destule aici și se mai și importă din America de Sud. Și totuși, de ce acum? Eu cred că trendul a apărut în pandemie mai ales din rațiuni financiare. Radiourile difuzează din ce în ce mai puțină muzică românească de la din ce în ce mai puțini artiști. Ceea ce înseamnă că-s mulți care au gustat din faima și banii pe care ți le aduc difuzările la radio și care au rămas pe dinafară de cam multă vreme. În plus, de 4 luni veniturile din concerte sunt zero barat sau foarte aproape de zero. Ceea ce face ca YouTube să devină una din singurele surse de venit pe care le mai poate avea un artist în această perioadă. Nu trebuie să știi fizică cuantică pentru a-ți da seama că, în România, manelele sunt atotsăpânitoare peste trending. Deci dacă vrei în trending, de unde vin views multe și încep bănuții să-ți picure în buzunar, concluzia e limpede precum cleștarul, nu? Trend trecător sau schimbare durabilă? E, aici nu cred că depinde nici de maneliști, nici de artiștii mainstream. Decizia asta cred că va ține de felul în care radiourile vor alege să reacționeze la acest trend. După câte știu eu, cel puțin până acum, niciuna din piesele despre care am vorbit în episodul de azi nu a fost inclusă în playlistul vreunui radio comercial din România. Dacă playlist managerii vor alege să ignore din nou succesul pe care îl au manelele la publicul comercial, atunci eu cred că avem de-a face cu un trend trecător. Dacă însă își vor regândi poziția anti-manele clară și de neclintit pe care au avut-o până acum, atunci s-ar putea ca manelele să ajungă să facă în sfârșit parte din mainstream-ul românesc din toate punctele de vedere. Motive pentru a decide în oricare fel există destule. Un lucru, însă, nu poate fi ignorat. Cifrele. Online-ul a făcut ca succesul să fie mult mai ușor cuantificabil decât înainte. Iar dacă feat-urile astea între artiști de mainstream și maneliști dovedesc ceva, apăi lucrul ăla e că publicul care ascultă mainstream e și public de manele. E un fapt pe care, de fapt, îl știe orice playlist manager de mulți ani încoace. Doar că niciodată n-a fost dovedit mai clar ca acum. Concluzie personală Poate o să vă surprind pe sfârșit așa. Însă eu personal aș vrea să-i felicit pe artiștii de mainstream care au avut curajul să facă acest pas. Mie mi se pare un pas firesc din toate punctele de vedere, un pas care ar fi trebuit făcut de mulți ani. Beneficiile financiare și de popularitate se văd online și cred că se vor vedea și în momentul în care vor începe din nou cântările. Mingea e acum în terenul radiourilor. Bine, doar la nivel ipotetic deocamdată. Când însă colaborările dintre maneliști și artiști mainstream vor deveni obișnuință, când artiștii de mainstream care vor face aceste colaborări vor fi și din cei arhi-difuzați la radio în ultima perioadă... atunci vom vedea dacă intrarea manelei în mainstream va fi totală sau nu. Până atunci eu cred că, din nou, avem o lecție importantă de învățat de la maneliști: nețintind radioul, ei și-au concentrat energia asupra online-ului și au reușit să ajungă să-l controleze într-o atât de mare măsură, încât au devenit indispensabili succesului. Bravo, domnilor!

Jul 20

20 min

De multe ori mi s-a întâmplat să fiu rugat să mă uit peste diverse contracte pe cale de a fi semnate sau care erau deja semnate. Mi s-a cerut să le "traduc" din legaleză în românește, astfel încât omul să înțeleagă ce fel de acte avea sub nas. Și asta nu pentru că aș fi avocat, chiar nu sunt. Ci pentru că, datorită experienței pe care am adunat-o în toți anii ăștia am șanse mai mari să înțeleg despre ce e vorba. Din toate aceste discuții pe care le-am avut, mi-am dat seama că e mare nevoie ca oamenii din industria muzicală, mai ales cei care abia fac primii pași, să înțeleagă ce rol joacă un contract în viața lor profesională. Vă rog, în primul rând, să nu vă speriați! N-am să intru în detalii. Nu despre asta e vorba azi. Ci despre ideea generală, despre principiul pe care se bazează un contract, despre momentele când se recurge la clauzele din el și despre cele în care semnatarii lui uită că, într-un dosar sau într-un sertar, există o bucată de hârtie semnată de toți cei implicați. Hai s-o luăm încetișor, cu abecedarul. Ce nu este un contract? În primul rând un contract nu este o victorie. Dacă un artist a semnat un contract cu o casă de discuri sau un manager a semnat cu un artist, asta nu înseamnă că treaba-i gata și scopul a fost atins. Contractul este sau ar trebui să fie fix începutul muncii lungi și grele care să aducă, poate, în cele din urmă, victoria. Un contract nu este nici o înfrângere. Dacă la finalul negocierii simți că ești gata să semnezi un acord care e rău pentru tine, nu uita că nu te obligă nimeni să semnezi. Partenerul tău de negociere de azi este partenerul tău de business începând de mâine. Și dacă tu, în timpul negocierii, descoperi că omul din fața ta umblă cu fofârlica sau că nu înțelege ce e important pentru tine, astea-s indicii clare că e foarte posibil ca parteneriatul vostru să nu funcționeze niciodată. Ce este un contract? Un contract este un angajament a două sau mai multe părți, în funcție de câți oameni îl semnează. Acest angajament reglementează cam orice fel de activitate își poate cineva imagina. Fiecare din părțile care semnează un contract capătă, prin semnarea acestui act, niște drepturi și își asumă niște obligații. Apoi, după ce e clar pentru toată lumea ce are voie și ce n-are, ce promite să facă sau să nu, de obicei se stabilește ce pedeapsă încasează partea care nu respectă contractul. În funcție de contract, mai sunt prevederi care se ocupă de confidențialitate, forță majoră și alte chestii din astea plicticoase, dar obligatorii. Am să zic doar atât: carantina impusă de pandemie a fost forță majoră. După care o să vedeți la unele contracte un paragraf care spune că semnatarii admit că au avut șansa de a studia contractul înainte de a-l semna, că au avut chiar șansa de obține consiliere juridică și că au semnat în deplină cunoștință de cauză. Un fleac căruia nimeni nu acordă prea multă atenție, nu? Păi nu. Vorbim despre asta imediat. După care semnăturile și zici că ai scăpat. Dar nu-i așa. Pentru că, după contract, ar putea apărea niște chestii care se numesc anexe sau acte adiționale. Atenție, vă rog eu frumos! Știu că-i greu să te mai concentrezi la încă 3-4 paragrafe după ce deja îți vine să caști de să-ți trosnească fălcile după 'jde pagini de scriitură plicticoasă. Însă fix în apendicele, anexele și actele adiționale ale contractelor se ascund de cele mai multe ori cele mai importante chestii. Alea care, necitite cu atenție la vremea lor, s-ar putea să te facă să vrei să te dai cu capul de pereți. 1. Citește și înțelege ce semnezi. Întotdeauna. Noi, cei din industria muzicală, suntem oameni de acțiune. Noi facem evenimente, facem muzică, organizăm concerte. Noi nu prea citim. Ce ne trebuie nouă să citim? N-am să încep acum să țin teoria de babac plicticos despre cât de importantă e educația. E alegerea fiecăruia să citească sau nu. Dar la contracte această alegere nu există. Dacă ăsta e primul contract pe care urmează să-l semnezi în viața ta, încearcă să citești câteva paragrafe. S-ar putea să descoperi ca ai o înclinație naturală să înțelegi scriitura întortocheată. Nu se întâmplă des, ce-i drept. De fapt, nu cred că se prea întâmplă. Însă nu-i imposibil. Eu sunt dovada vie că se poate descoperi pasiunea contractelor. Prima mea negociere a fost una care a durat trei zile și s-a desfășurat între o televiziune muzicală, U TV (al cărei prim director de programe am fost cam un an) și o agenție de media care voia să preia vânzarea de publicitate. Aveam 20 și ceva de ani, nu foarte mulți. Și, evident, habar n-aveam despre ce era vorba în acea negociere. Dar știam că-mi place gramatica și că un contract e făcut din cuvinte, propoziții, fraze. Brusc mi s-a părut un soi de joc: să descopăr ce vrea să spună contractul de fapt. Încă îmi place jocul ăsta. Dacă totuși descoperi că legaleza nu te pasionează, fă rost de cineva care să te ajute. Știu. Oamenii de încrede nu-s ușor de găsit. Dar, de fapt, nu despre asta e vorba. Ai nevoie de cineva priceput. Și dacă n-ai un astfel de prieten, atunci să știi că poți angaja pe cineva. Cel mai logic ar fi să te duci la un avocat. Atenție, însă! Avocații ăștia sunt împărțiți pe căprării. Unul care se pricepe la divorțuri s-ar putea să n-aibă habar de legea drepturilor de autor. Și s-ar putea să n-aibă atâta etică încât să refuze banii de pe o consultație juridică doar pentru că nu-i în aria lui de expertiză. Un astfel de avocat îți va face destule comentarii pe marginea contractului cât să simți că și-a făcut treaba, însă s-ar putea să-i scape niște amănunte importante. Dacă ai fobie de avocați, poți să apelezi la un profesionist al industriei care, chiar dacă n-are patalama de absolvent de drept, va ști să citească un contract doar datorită experienței sale. Sunt mulți chiar și la noi în țară care acceptă să fie consultanți. Unii o vor face gratis pentru că vii din partea unui prieten de-al lor. Alții s-ar putea să-ți ceară bani. Orice leu cheltui pentru a înțelege ce semnezi de fapt s-ar putea să te scutească de pierderi financiare mult mai mari, așa că ăsta nu-i un moment potrivit să fii zgârcit. 2. Când lucrurile merg bine, contractele nu există. În cazul fericit în care oamenii care semnează un contract sunt într-adevăr gata să lucreze împreună, hârtiile nu contează. Când lucrurile funcționează de minune, apar banii, vine succesul și toată lumea încasează conform așteptărilor, contractul rămâne uitat. Abia când se împute treaba devine contractul esențial. Ăsta e un lucru extrem de important. Așa că nu uita, atunci când negociezi, să pui mereu răul înainte. Pentru că doar la rău vei căuta clauza sau articolul cu care să-i dai în cap mișelului care nu-și face treaba sau care încearcă să te fure. De-asta negocierile în care auzi fraze de genul "eeee, asta nu o să se întâmple niciodată, da' am trecut-o în contract că așa se face. Nu-ți bate capul cu asta, nu-i important" sunt negocieri de la care trebuie să te ridici și să pleci. Un viitor partener onest și bine intenționat nu va încerca să treacă peste niciun articol, ci va fi întotdeauna gata să te asculte, să se explice, să negocieze. 3. Contractele se negociază. Toate. Da, toate. Cazul ideal în care ai sub nas un contract care e făcut fix cum vrei tu există doar dacă acel contract a fost redactat de tine. Dar dacă ai ajuns aici cu ascultatul, e clar că ești atât de începător încât nu știi cum se scrie un contract. Deci negocierea are loc pe draftul partenerului. Contractul e ideal pentru el, e treaba ta ca el să fie cât mai ok și pentru tine. În plus, faptul că semnezi un contract fără să-l negociezi îi spune multe despre tine omului din fața ta. Și nu de bine. Cineva care semnează "ca primarul" e ageamiu, nepăsător față de propria profesie, neglijent, poate chiar prost făcut grămadă. Nu cred că asta e imaginea pe care vrei s-o vinzi viitorului tău partener. Omul ăla a pus niște clauze de negociat acolo. Adică e gata să accepte mai puțin decăt cere în anumite cazuri. Dacă tu îl lași să primească mai mult e doar vina ta. Și n-are sens să te oftici când se ajunge la punctul 2 și ti-o iei în barbă. 4. Nu uita cine ești și cât poți cere. Ăsta e cazul clasic al artistului începător care vine cu pretenții de superstar la masa de negocieri. Dacă tu îți dorești să joci direct în liga I, n-are sens să fii surprins când partenerul tău de negociere îți va pune sub nas un contract dur. Și nici nu te enerva dacă vei avea un partener de negociere care pune problema la modul "take it or leave it". Dacă n-ai dovedit încă nimic în industria muzicală, n-ai cum să ai putere de negociere cu ăia mari. Pentru ei ești doar încă un visător care se crede genial. Dar ei știu că industria asta are una din cele mai mici rate de succes din lume. Șansele, carevasăzică, să fii chiar genial și să ai succes sunt infime. Așa că pentru el nu ești deloc important. Și poate nici el n-ar trebui să fie pentru tine. Încă. Fiecare fan în plus pe care îl ai, fiecare bilet la concert pe care ești în stare să-l vinzi, fiecare piesă pe care o compui, interpretezi și lansezi, fiecare view - toate sunt argumente la masa negocierii. Dacă n-ai de niciunele de mai sus, n-ai argumente. Așa că vă rog eu frumos, nu semnați cu o casă de discuri mare din prima. Încercați-vă norocul ca independenți o vreme. Vă va ajuta enorm și nu doar la negocieri, ci și ca să învățați o mulțime din lucrurile despre care va fi vorba în contract. Muzică e din ce în ce mai multă, case de discuri și profesioniști de music business sunt din ce în ce mai puțini. 5. E ok să ai o perioadă de test. De cele mai multe ori contractele apar după o perioadă de tatonare, după discuții și, la modul ideal, după o perioadă de test în care potențialii parteneri lucrează împreună și își testează astfel compatibilitatea. Toate astea te ajută pe tine să cunoști omul cu care vei lucra. Și cu cât perioada ce precede semnarea contractului e mai lungă, cu atât mai bine pentru toată lumea. Dacă treaba-i bună, negocierea unui contract după o astfel de perioadă e lejeră. Dacă însă omul care până atunci a fost perfect îți pune sub nas un contract dur și se dovedește a fi un negociator extrem de intrasigent, ăsta-i un semnal de alarmă. Oprește imediat negocierea propriu-zisă și arată-i diferența strigătoare la cer între cele două comportamente. Apoi du-te și caută în altă parte. Punctul ăsta e valabil mai ales pentru contractele cu manageri sau impresari. Evident că nu vă sfătuiesc să aveți o perioadă de test cu un promoter, patron de club sau organizator de festival. Alea-s contracte care se semnează clar înainte să se întâmple orice.

Jul 6

14 min

Ce e “Topu’ la bula mea” Am pornit de la trei premise: YouTube este un indicator destul de eficient al succesului general al unui gen muzical, al unui artist sau al unei piese. Lumea de la mine din bulă ascultă muzici foarte diferite și în general mișto. Fascinația omului pentru topuri este nemărginită și făr’ de moarte. În caz că le-ați ratat avem așa: ediția mai și ediția iunie publicate până acum. După ce a apărut, ascultând topul, mi-am dat seama că ideea asta a mea aduce împreună piese care, în mod normal, nu s-ar regăsi veci pururi în același loc iscă oareșce interes. Am primit mesaje de la oameni care mi-au mulțumit pentru că i-am ajutat să descopere artiști de a căror existență habar n-aveau sau piese care s-au dus în playlisturile lor cu “șlagăre”. M-am hotărât să mă țin de topu’ ăsta lunar atâta vreme cât bula mea va răspunde cu măcar 10 propuneri la postarea de pe Facebook în care întreb lumea ce piese românești s-au lansat luna asta. Postarea apare mereu în ultima joi din luna respectivă, iar “Topu’ la bula mea” se publică întotdeauna în prima zi de luni a lunii următoare. Pentru luna iunie am avut 23 piese înscrise. Deci stăm bine. Avem top. Înainte să încep aș vrea să le mulțumesc unor oameni care au venit cu idei mișto. Cristi Ochiu (Forward Agency) m-a rugat să fac un playlist de YouTube cu toate piesele pe care le bag în top, astfel încât să le poată asculta și întregi fără să fie nevoit să o caute pe fiecare din ele. Ceea ce am și făcut. Playlistul e aici. Lui Cristi Stan (Sublime România) îi mulțumesc încă o dată pentru că aduce propuneri care ar trebui să ne lămurească pe toți care este muzica de are cea mai mare priză la publicul românesc. Mai am un mulțumesc, e drept că mai printre dinți rostit el așa, pentru Pandutzu care a intrat într-o vrie a propunerilor și care este deci nașul a nici mai mult nici mai puțin de X piese din Topu' la bula mea, ediția de iunie. Cum departajez piesele din “Topu’ la bula mea” Ordonez piesele primite în comentarii după numărul de views pe zi pe care îl au de la lansare. Adică numărul de views din ziua în care fac topul împărțit la numărul de zile care au trecut de la lansarea piesei. Știu că modul de departajare nu-i perfect, însă e topul meu, bula mea, deci fac ce vreau! Lăsând gluma la o parte, chiar cred că numărul de views pe zi reprezintă un indiciu clar pentru succesul unei piese, mai ales în prima lună de la lansare. TOPU’ LA BULA MEA – IUNIE 2020 23. Amethyst Gun - Ice Cream / 149 views / uploadată pe 25 iunie / 37,25 views pe zi Pornim topul cu un proiect nou, pe care l-a propus Ion Marinescu. Și pentru care îi mulțumesc. Eu am dat subscribe și like din toată inima. Amethyst Gun e un duo indie care sună un pic a anii '30, iar "Ice Cream" e o piesă numai bună de vară. Se cam simte un pic de accent românesc în felul în care cântă solista în engleză, dar asta se poate remedia. Îmi permit și un sfat, că doar sunt la început de drum: poate ar fi bine să comunice un pic mai multe amănunte despre proiectul lor atât pe canalul de YouTube cât și pe site. Misterul are farmecul lui, dar uite că eu n-am avut pe ce să fac research ca să spun chestii despre Amethyst Gun. 22. George Pandrea - It's Like... U Know (feat. Sarah) / 662 views / uploadată pe  13 iunie / 41,38 views pe zi George, în primul rând îți mulțumesc pentru încrederea pe care o ai în Topu' la bula mea. E a doua oară când îți înscrii o piesă aici. "It's like... U Know" e, de altfel, una din puținele piese electronice din top luna asta. Mie mi-a adus aminte de Tricky. Doar că aici vocea e feminină. Îmi place mult timbrul lui Sarah și atmosfera pe care o creează vocea ei. George, felicitări! Îmi place piesa. 21. Jazu - I love you, LOVE! / 561 de views / uploadată pe 18 iunie / 51 views pe zi Pe Florin Sîia îl cunosc de foarte mulți ani, de pe vremea Mandinga și chiar mai de mult. El e basist în Jazu și cel care semnează aranjamentul muzical al piesei compuse și cântate de Ioana Sîia, soția lui. Mix și master poartă tot semnătura Sîia, de data asta e vorba despre Bazooka, fratele lui Florin. Deci e o afacere de familie, cum ar veni. Mă bucur mult că mi-ai trimis piesa, Florine, pentru că mi-era tare dor să mai aud muzica fericită pe care o cântați voi. Am dat subscribe și like acolo și abia aștept să ne vedem la un concert de-al vostru. Jazu, după cum i-o spune și numele, e o trupă de jazz, dar un jazz foarte prietenos și bine cântat. Mi se pare muzică pe care n-ai cum să o asculți fără să zâmbești. Sper din toată inima să scoateți cât mai multe piese repejor, astfel încât canalul vostru de YouTube să crească frumos, așa cum merită. Momentan sunt acolo doar două piese. 20. Astro Generale - "Night Fever" / 1.500 views / uploadată pe 5 iunie / 62,5 views pe zi Mihai Moldoveanu de la Jazzy Bit este cel care a propus piesa asta, care, sincer, m-a cam dat pe spate. Nu știam de proiect, am dat subscribe, like, tot ce trebuie. Muzica lor are mult '80 în ea, dar e bine așezat acolo. Synth Pop, Disco - pentru fanii de etichete. Aș dansa pe muzica lor și sper îi văd în concert pe undeva cât mai repede cu putință. De notat e și clipul - unul din puținele cu poveste în scenariu luna asta. 19. MGee - Supereroina (Xoxo) / 394 views / uploadată pe 24 iunie / 78,8 views pe zi Piesă propusă de Pandutzu, a unei artiste pe care am auzit-o pentru prima oară. Deci mulțumesc. Nu e nici pe departe genul de muzică pe care să o ascult în timpul meu liber, însă fata asta are în voce destul r&b și jazz cât să mă facă să vreau să îi urmăresc evoluția. Piesa e lansată pe canalul ei propriu de YouTube. Am făcut un pic de research și am descoperit că MGee a făcut sau face parte din Muze, o trupă de rapperițe care a făcut ceva vâlvă la un moment dat. Eu sper să nu se lase de piese solo. Felicitări MGee. 18. Diana Secu - You Know My Name (Chris Cornell) / 1.491 views / uploadată pe 22 iunie / 213 views pe zi Unul din puținele coveruri din istoria (anemică deocamdată) a Topului la bula mea. Dar e unul care m-a uns pe suflet. Chris Cornell a fost solistul trupelor Soundgarden și Audioslave. Iar Diana Secu a avut ceva cojones să-i cânte piesa, pentru că nu-i vine taman pe voce. Și cred că treaba asta se și vede puțin, mai ales la expresivitate, pe care știu de la piesa trecută că Diana o are din plin. Cu toate astea, eu i-am dat like, că subscribe îi dădusem deja de la prima ei apariție în top. Sper din toată inima că Diana va avea o carieră mișto în muzică, pentru că eu cred că în România e loc pentru un artist ca ea. Baftă multă în continuare. 17. Jurjak - Jocuri de noroc / 7.844 views / uploadată pe 3 iunie / 301,69 views pe zi Vlad Stoicescu, îți mulțumesc mult pentru că ai propus Jurjak pentru top, pentru că uite-așa mi-am dat seama că eu nu le dădusem subscribe pe YouTube, deși îmi place trupa de mor. Nu e singura prezență Jurjak de luna asta, mai vine una, așa că fiți pregătiți. Jurjak îmi place mult pentru că are un stil aparte, ușor recognoscibil. Ceea ce o chestie rar întâlnită, deci prețioasă. Nu-i deloc ușor să faci treaba asta. 16. SATRN x NAJAH - "What You Said" / 1.992 views / uploadată pe 24 iunie / 398,4 views pe zi "What You Said" e încă o piesă proprie propusă de artistul însuși, în cazul ăsta Vlad Alecu, aka SATRN. Uitându-mă pe creditele de pe YouTube am văzut că e un proiect în care este implicat și Klyde, pe care îl vom întâlni uuun pic mai sus în top. Piesa e ciudățică, dar nu în sensul rău. E doar greu de încadrat strict într-un curent muzical. De sunat, însă, sună bine. Uite, încă un subscribe pe care l-am dat din toată inima în ediția asta de top. 15. Klyde - Incomplete / 9.555 views / uploadată pe 12 iunie / 562,06 views pe zi Îi mulțumesc lui Claudiu Nergheș pentru propunere, pentru că uite-așa am mai descoperit un artist de care nu știam. "Incomplete" e un fel de electropop, iar Klyde arată multe calități vocale. Nu e un gen muzical care să fie foarte des întânlit în repertoriul artiștilor români și ăsta e un lucru pentru care mie îmi pare rău. Îi doresc mult succes lui Klyde. Și, ca să lămurim lucrurile, Claudiu Nergheș este Klyde - artist, compozitor, producător. 14. om la lună- Zid / 11.687 views / uploadată pe 12 iunie / 687,47 views pe zi Zoltan Sebestyen, îți mulțumesc mult pentru propunerea ta, a doua. Eu nu știam că există om la lună. Și am descoperit o trupă mișto, care a stat în carantină 15 zile, toți membrii trupei au locuit împreună și au compus 7 piese. "Zid" e una din ele. Începe aproape folk, dar apoi crește frumos. Atât de frumos că om la lună face acum parte din trupele pe care abia aștept să le văd live, cât mai curând. Una din cele mai mișto descoperiri de luna asta pentru mine. 13. Omu' Gnom feat. Jurjak - Pe stomacul gol / 31.707 views / uploadată pe 15 iunie / 2.264,78 views pe zi E, uite, fix piesa asta am ascultat-o ieri, în mașină, arătată de un prieten bun. M-am bucurat să văd că Narcis Axinte a propus-o și deci inclus-o în top. De Jurjak am zis deja că-mi place, însă acum ocazia să recunosc că și Omu Gnom face parte dintre artiștii români preferați. Iar combinația asta mi se pare absolut genială. Credeți-mă pe cuvânt că piesa asta trebuie ascultată de mai multe ori. Sunt multe chestii de înțeles acolo. "Pe stomacul gol" e una din piesele de pe cel mai nou album Omu' Gnom - "Cântece din colivie", scris și produs în perioada martie - aprilie 2020, adică în plină pandemie. 12. Glad Condor - Miracolul din noi / 38.343 views / uploadată pe 17 iunie / 3.195,25 views pe zi Una din propunerile lui Zoltan Sebestyen luna asta, pentru care îi mulțumesc. E prima oară când am ascultat Glad Condor, care pare un proiect pop. "Miracolul din noi" e lentă, dar nu e tristă. Dimpotrivă, e despre miracolul iubirii dintre doi oameni. Cred că, la timpurile pe care le trăim, oamenii au mare nevoie de astfel de piese, care să fie optimiste. Notez și de data asta la capitolul plusuri că Glad Condor nu e doar interpretul piesei, ci și compozitor și producător. 11. Theo - Nu e cine știe ce / 82.429 views / uploadată pe 17 iunie / 6.869,08 views pe zi Piesă propusă de Alex Butu, podcasterul din spatele "Și tu ești artist" care e, ca să zic așa, celălalt podcast despre industria muzicală din România. Dar și de Adrian Ionuț. Singura piesă care a fost propusă de doi oameni, asta trebuie să însemne ceva de bine. E prima oară când îl ascult pe Theo care și este o coproducție între Cat Music și Baladda Records. Recunosc că m-a surprins plăcut. Are sound bun piesa, iar Theo e cel care semnează versuri, muzică, producție - un amănunt care mă face să admir cu atât mai mult un artist. Piesa e cuminte pe lângă alte piese de genul ăsta, adică e făcută pentru succes comercial. În cazul unor astfel de producții există riscul ca, în cele din urmă, compromisul făcut pentru a fi pe trend și în playlist să compromită personalitatea artistului. Mie, momentan, mi se pare că Theo e îndeajuns de aproape ca să rămână el însuși. Îi doresc succes. 10. Bitza cu Alan&Kepa - Ăștia suntem / 151.890 views / uploadată pe 15 iunie / 10.849,29 views pe zi Îi mulțumesc fratelui Valentin Istrate pentru propunerea de luna asta din mai multe motive. În primul rând pe Bitza îl știu de când eram amândoi la liceu și, deși nu ne-am văzut noi cine știe mult mai ales în ultimii ani, sunt sigur că prietenia care ne leagă de atunci încă există. Apoi Alan&Kepa sunt o trupă pe care am ascultat-o mult în ultima vreme mai ales și care mă sparge la capitolul tehnică. Mie piesa mi se pare foarte bună și îi urez mult succes lui Bitză în continuare. Să aibă o revenire mișto! 9. Delia Rus - Niciun dubiu / 127.737 views / uploadată pe 18 iunie / 11.612 views pe zi Pandutzu, de la el vine încă o propunere luna asta. Delia Rus a mai fost în top și, cred eu, va mai fi. Ca artist conceput pentru mainstream, semnată la Roton, una din casele de discuri mari, Delia cred că are potențial. Are nevoie de hit pe radio pentru ca lucrurile să decoleze pentru ea. Nu sunt foarte sigur că "Niciun dubiu" e piesa care va rezolva problema. Dar e foarte bine că scoate piese multe, e o etapă în care are mare nevoie să lanseze cât mai multă muzică pentru ca publicul să o descopere pe ea, iar ea să se descopere pe sine. 8. Trooper - Dragoste falsă / 106.854 views / uploadată pe 22 iunie / 15.264,86 views pe zi Trooper este una din puținele trupe de rock din România care se poate lăuda cu o bază de fani stabilă și activă. Apropo de stabilitate, la fel e și relația pe care ei o au cu omul care le face clipurile, Mihai Vasilescu, pe care-l salut și de-aici, din top. Piesa a fost propusă de Vlad Angelescu, însă eu o știam dinainte de a fi lansată. E rezultatul unei colaborări neașteptate între Trooper și George Hora. Sper ca ea să aducă fiecărei părți ceea ce și-a dorit. 7. Guess Who - De acasă / 256.298 views / uploadată pe 15 iunie / 18.307 views pe zi Propunere de la Rareș-Ștefan Ularu luna asta. Pentru care, de altfel, mulțumesc! Eeee... trap piesa lui Guess Who. Și e despre pandemie. Foarte mișto e clipul regizat de Tranda. Bazat pe un decor simplu, de care se folosește inteligent. Are un singur personaj, un dansator. 6. Deliric - ASAP (feat. Vlad Flueraru) / 442.878 views / uploadată pe 16 iunie / 34.067,54 views pe zi E prima piesă (în ordinea cronologică a propunerii) de la Pandutzu. Înainte de orice, aș vrea să declar că, atunci când e vorba de Deliric eu n-am cum să fiu obiectiv. După părerea mea e unul din cei mai buni emcee din România. Acum, că am lămurit-o pe asta, hai să vedem ce-i cu ASAP. E o poveste de dragoste, dar doar până la jumătate. După al doilea refren, care, apropo e plin de feeling, Deliric o virează brusc spre revoluție și schimbare. E surprinzătoare piesa, ca vremurile pe care le trăim. 5. Criss Blaziny feat. Connect-R & Bvcovia - JCole/ 1.126.717 views / uploadata pe 8 iunie / 53.653,19 views pe zi Încă o piesă trap, o colaborare în care avem un ritm cântat de un Connect-R foarte răgușit, cu versuri light și câteva dume chiar ok. Piesa face parte de pe cel mai nou album al lui Cris Blaziny - "Poetul mării" și e una din cele mai de succes piese ale lunii iunie din Topu' la bula mea. 4. Florin Salam - Alo Doamne / 856.811 views / uploadată pe 20 iunie / 95.201,22 views pe zi / era pe locul 18 în trending atunci când am înregistrat topul Tot lui Cristi Stan trebui să-i mulțumim și pentru prima prezență a lui Florin Salam în Topu' la bula mea. Deși stă foarte bine din punctul de vedere al cifrelor care cuantifică succesul pe YouTube, aș vrea totuși să fiți atenți la diferențele notabile dintre Salam și Dani Mocanu, și el prezent în topul acestei luni. Cam asta am de zis. 3. ADDA feat. Smiley - Sâmbătă seara / 3.042.698 views / uploadată pe 9 iunie / 152.134,9 views pe zi / era numărul 31 pe trending când am înregistrat eu podcastul Cred că e una din piesele care are cele mai multe ingrediente care să asigure succesul: Smiley și Adda, doi artiști cu nume mare, cu hituri multe. E coproducție între Cat Music, HaHaHa Production și BalAdda Records, are clip făcut de Alex Ceaușu, e despre sâmbătă seara și despre dragoste, e veselă. Așadar cred că e cazul să ne pregătim să ascultăm "Sâmbătă seara" la radio vara asta. 2. Feli feat. Grasu XXL - Banii n-aduc fericirea / 4.334.582 / uploadată pe 3 iunie / 166.714,69 views pe zi Încă o piesă propusă de Pandutzu, una din puținele din top care e deja pe radio. Piesa se bazează pe refrenul unui hit vechi semnat de formația Generic și face parte din noua abordare a lui Feli, care de o vreme scoate piese bazate pe folclor rural sau urban, un trend care i-a adus artistei mult airplay în ultimul an. Cred că e colaborare care va face bine ambilor artiști, atât lui Feli cât și lui Grasu. Videoclipul e mișto și m-am bucurat să văd că se folosește pentru prima dată o locație urbană mișto la care mă gândisem și eu: picioarele pictate ale Pasajului Basarab. Dani Mocanu și Costi - Artileria / 17.911.793 views / uploadată pe 1 iunie / 639.706,89 views pe zi / era pe locul 16 în trending când am înregistrat topul E una din cele două piese propuse de Cristi Stan luna asta. Despre ea am două chestii de spus. Prima: imaginați-vă piesa asta cântată de Maluma în spaniolă, cu mai puține inflexiuni balcanice. Așa-i că-i hit de radio? Al doilea lucru e că, după ce a lucrat mulți ani cu artiști de-afară, între care Shaggy și Mohombi, Costi alege să se întoarcă în România alături de Dani Mocanu. De ce? Păi eu zic că omul vrea succes garantat. Și, pentru a păstra tradiția de a-l cita pe Dani Mocanu de fiecare dată când apare în Topu' la bula mea, de data asta vă ofer un singur vers: "Aș detona în tine ca în poligon."

Jun 29

34 min

După ce luna trecută am stat de vorbă cu Codruț Dumitrescu de la Overground Music, luna asta am invitat-o pe Anca Lupeș, care și ea este colegă cu mine la MMB. Bine, de fapt ea este cea care a creat conferința - ca să fim exacți. Pe Anca o cunosc de foarte, FOARTE mulți ani. Și, de-alungul timpului, aproape fără să vreau, viața m-a adus mereu în situația de a colabora la tot felul de proiecte. Acum vreo 15 ani eram MC-ul formației Sistem în turneele pe care agenția lor de booking și management, Star Management (firmă unde Anca era parteneră), le organiza împreună cu diverse branduri pentru această trupă. Apoi am făcut parte din prima promoție care a terminat cursul de I.M.E. (Industria muzicală explicată), pe care Anca l-a organizat acum vreo 6, dacă nu chiar 7 ani. Atunci când Anca a organizat (de una singură) prima ediție de MMB eu am fost cel care a cumpărat primul bilet. De la a doua ediție a conferinței am fost moderator oficial al panelurilor, devenind apoi și eu unul dintre organizatori. CV-ul Ancăi este unul impresionant și care nu cred că poate fi egalat de vreun profesionist din România. N-am să-l pun aici, pentru că ar fi spoiler pentru episodul de podcast pe care vi l-am pregătit pentru azi. Am să spun însă că eu am învățat imens de multe lucruri de la ea, între care și că e vital să citesc cât mai multe biografii și autobiografii de artiști și de profesioniști ai industriei. Am stat de vorbă cu Anca Lupeș despre cariera ei, începută odată cu nașterea industriei muzicale românești capitaliste. Și am reușit, într-o oră și un pic, să ajungem până în prezent, la criza urâtă și persistentă în care se află industria muzicală din cauza pandemiei. Discuția asta a noastră ne-a purtat prin subiecte cum ar fi: jurnalism muzical, Tele7 ABC, Nova Music, televiziuni muzicale și radiouri, digitalizare, Eurovision, Berklee, cu ce altă criză din istoria recentă se poate asemăna ce trăim noi acum și, surpriză, ediția MMB din 2020. Și, dacă nu o să prindeți niciuna dintre cele 4 sau 5 recomandări pe care le face Anca, să știți că despre "All You Need to Know about the Music Business" e vorba.  

Jun 22

74 min

Acum vreo două săptămâni Spotify a făcut o mișcare pe care cam toată lumea din digital pe care o cunosc a comentat-o și interpretat-o în fel și chip. N-am văzut însă pe nimeni din industria muzicală de la noi care să pară în vreun fel afectat de cele întâmplate. Ceea ce mi s-a părut cel puțin ciudat. Apoi m-am gândit că industria de la noi și din alte părți are probleme mult mai importante, de genul supraviețuire. Dar operațiunea "Joe Rogan" inițiată de Spotify are niște ramificații, implicații și consecințe care s-ar putea să afecteze muzica la nivel global pe termen lung mai abitir decât a făcut-o pandemia. Azi o să vă povestesc despre ce s-a întâmplat și am să încerc să vă pun știrea într-un context care să o facă mai ușor de înțeles și de interpretat. Evident că o să am și un soi de concluzie la analiza asta a mea de azi, dar vă invit cu drag și încredere să le trageți și voi pe-ale voastre. Care-i știrea? Știrea zice așa: Joe Rogan, unul din cei mai de succes podcasteri din lume, a semnat un deal de exclusivitate cu Spotify, care înseamnă că podcastul lui va fi distribuit exclusiv de această platformă din septembrie 2020. Pentru asta, Spotify a scos din buzunar cel puțin 100 de milioane de dolari. Cine plm e Joe Rogan? Corect. Nu-i neapărat nevoie să știi cine e Joe Rogan. Așa că vin să vă ajut cu niște cifre care poate vor face lucrurile un pic mai clare. Joe Rogan are un podcast care și o componentă video. El, de meserie, e comediant. Și a reușit să strângă după cum urmează: 8,63 milioane de subscriberi pe canalul lui de YT unde a uploadat 2396 de videouri din care extrem de puține au sub 1 milion de views, iar câteva trec de 15 milioane. Media, aș zice eu, e pe undeva la 1 milion și jumătate de views pe fiecare video. Are peste 2,5 milioane de like-uri pe pagina lui de Facebook. Are 9,7 milioane de followers pe Instagram. Ce-i aia un podcast? Deși sper din toată inima să știe toată lumea ce-i aia un podcast, hai să o explic și pe-asta. Podcastul este conținut care, teoretic, e exclusiv audio. Oameni care se pricep la ceva sau au o pasiune vorbesc despre asta de unii singuri sau cu alți oameni - cam asta ar fi o definiție din avion. Podcastul este, așadar, varianta audio a conținutului care în variantă scrisă se numește blog, iar în variantă video se numește vlog. Evident că tendința prezentului de a șterge liniile de demarcație clare între genuri e prezentă și aici. Există podcasturi care au și video, există altele care sunt, de fapt, emisiuni de radio din care s-a scos publicitatea și muzica (în cea mai mare parte a ei) și sunt puse online pentru a fi ascultate oricând publicul are timp și chef să o facă. Podcasturile au o mulțime de genuri cărora pot aparține. După genul informațiilor comunicate, ele pot fi de ficțiune (un soi de teatru radiofonic) - așa cum este Blackout, care îl are pe Rami Malek în rolul principal. La noi nu există încă un astfel de podcast, dar am informații cât se poate de certe că treaba asta se va schimba într-un viitor extrem de apropiat. Ele pot fi un soi de interviu, așa cum sunt cele mai multe podcasturi românești (Hurducast, Katai), o discuție între aceeași doi sau mai mulți oameni (Podcastul de istorie), sau solo podcasting, așa cum sunt cele mai multe din episoadele podcastului pe care taman ce-l ascultați în clipa asta. Avantajele podcastului față de alte tipuri de diseminare a informației sunt câteva, dar extrem de importante. Iată: Poate fi consumat în timp ce faci altceva. Nu poți citi bloguri sau urmări vloguri în timp ce mergi pe jos sau conduci, dar podcastul e numai bun pentru asta. Creează și consolidează o relație stabilă și destul de intimă între generatorul de conținut și publicul său. Magia radioului se regăsește în podcast, când un om cu idei coerent exprimate și cu o voce expresivă poate comunica emoție și pasiune celor care vor să îl asculte. Dacă omul e bun la ce face, publicul e fidelizat rapid și apare același gen de relație pe care oamenii o au cu serialele lor preferate. Cei mai mulți oameni ascultă podcasturile cu căștile în urechi. Să auzi vocea unui om care, la propriu, îți vorbește la ureche, creează impresia unei relații intime între podcaster și publicul său. Oamenii simt că sunt prezenți la discuția sau monologul pe care îl ascultă. Spre deosebire de cam orice alt tip de conținut în afară de muzică, podcasturile pot fi consumate pe cam orice platformă. Giganții tech au platforme proprii (Apple Podcasts, Google Podcasts, Spotify etc.) pe lângă care mai există o mulțime de alte platforme dedicate exclusiv podcastingului, cum ar fi Sticher, iar YouTube și SoundCloud permit și ele podcasterilor să posteze conținut. În fine, podcastul este "the new shit". Toată lumea îi acordă atenție, se investesc din în ce mai mulți bani în domeniul ăsta, consumul de podcast crește în fiecare zi. Până și la noi în țară încep să apară niște cifre destul de impresionante - Katai tocmai a anunțat săptămâna trecută că a depășit 100.000 de ascultări în total; a apărut prima rețea de podcasturi vândută de Think Digital, care are mai bine de 40 de podcasturi, împărțite în 13 categorii, care totalizează aproape 660 de mii de ascultări. Și ce treabă are asta cu muzica, boss? Corect. N-are. Cel puțin nu la prima vedere. Dar eu zic că e cazul să ne mai uităm o dată. Pentru că am o informație bombă, care o să vă schimbe perspectiva total. Sunteți pregătiți? Eu zic că ar fi bine să luați o foaie și un creion și s-o notați pe asta, pentru că e genul de informație care o să vă schimbe viața. Uite, aștept. Gata? Bun. Atenție că vine! O zi are 24 de ore. Înainte să mă înjurați că vă iau la mișto, aș vrea să vă gândiți că fiecare minut pe care un om îl petrece consumând podcast este un minut pe care îl pierde muzica. În metrou în drum spre muncă, la volan în drum spre vila de la munte, oamenii ascultă muzică. Și fiecare om care alege să asculte un podcast e un om care nu mai ascultă muzică. V-ați panicat? Ce facem? Hai să vedem cât e de negru dracu' asta până la urmă. Spotify și podcastingul Mișcarea Joe Rogan nu e prima pe care Spotify o face în domeniul podcastingului. În urmă cu doar câteva luni, compania suedeză a scos din buzunar 200 de milioane de dolari pentru a cumpăra o platformă de știri sportive, The Ringer, care include multe podcasturi, inclusiv pe cel al fondatorului său, Bill Simmons, unul din cele mai ascultate podcasturi de sport din State. La începutul lui 2019 Spotify mai scosese din buzunar încă vreo 340 de milioane de dolari pentru a cumpăra două companii implicate în domeniul de podcasting: Anchor FM (platformă de podcasting) și Gimlet Media (o platformă de podcasting specializată în podcasturi narative). Planul Spotify pe 2019 în ceea ce privește podcasturile avea cam o jumătate de miliard de dolari buget. Până la urmă, e firma lor, să facă suedejii ce vrea ei cu ea, nu? Așa e. Cu toate astea, aceste investiții se fac cu sute de milioane de dolari. Hai să vedem cum stă Spotify cu buzunarul, poate asta o să ne mai lumineze puțin. Spotify și banii Banii ăștia pe care Spotify îi tot bagă în podcasting trebuie să vină de undeva. Economia simplă spune că o companie, atunci când ajunge la un profit substanțial, ar putea începe să se gândească să investească în dezvoltare laterală sau în alte domenii (adiacente sau nu). În declarația de presă pe care Spotify a dat-o la sfârșitul lui 2019, compania lui Daniel Ek nu numai că n-a raportat profit, ci a marcat o pierdere de 195 de milioane de Euro, adică vreo 220 de milioane de dolari. Pe minus. Când o companie care se află în pierdere investește într-un domeniu adiacent, așa cum este podcastingul pentru muzică, asta înseamnă că niște băieți deștepți de la compania respectivă își dau seama că modelul actual de business nu e viabil. Aoleu! Păi cum adică? Nu crește industria muzicală datorită streamingului? Dacă industria muzicală crește, nu-i treaba mișto și pentru Spotify? Păi nu prea. Și explicația are două cuvinte: conținut propriu. Din banii pe care îi produce, Spotify dă mai departe spre artiști, compozitori, publisheri, case de discuri cea mai mare parte din ei. De-asta, punând problema într-un mod extrem de simplist, industria muzicală crește, iar Spotify pierde bani. Ca să așezăm lucrurile într-o perspectivă cât mai apropiată de cea în care vede Spotify viitorul, poate ar ajuta să spunem că Post Malone, cel mai prolific artist pe Spotify în 2019, a câștigat aproximativ 28 de milioane de dolari. Iar Joe Rogan a încasat 100 de milioane doar ca să-și mute podcastul exclusiv pe Spotify. Mișcarea asta nu înseamnă altceva decât că podcasturile sunt sau pot fi, în viziunea actuală a companiei lui Daniel Ek, mult mai valoroase decât muzica. Și-atunci apare, de fapt, marea întrebare: De ce Spotify + podcasts = love? Păi sunt o mulțime de motive. Eu o să le trec pe listă doar pe cele pe care le-am citit sau intuit eu, fără să am pretenția că le-am găsit pe toate. Spotify nu are alte surse de venit în afară de streaming Spre deosebire de principalii săi competitori (Amazon, Apple Music, YouTube), Spotify se bazează exclusiv pe streaming. Ceea ce îi face să fie mult mai atenți la fiecare potențial pas greșit. Dacă Apple Music o zbârcește cu ceva, există fonduri provenite din alte surse care pot fi divertate pentru a îndrepta lucrurile. Spotify nu își permite acest lux. Iar când muzica începe să fie conținut-problemă (vezi nemulțumirile compozitorilor, artiștilor și ale caselor de discuri față de banii pe care îi obțin de la Spotify), o schimbare de macaz apare ca necesară și urgentă. Conținut original Într-un interviu pe care fostul CFO Spotify (care în corporateză înseamnă șefu' la bani) Barry McCarthy îl dădea la CNBC în octombrie 2019, el spunea că pentru Spotify podcasturile vor fi "la fel de importante ca serialele și filmele originale pentru Netflix". Deloc întâmplător, McCarthy a fost CFO la Netflix atunci când compania a fost listată la bursă în 2002. Iar acum, în 2020, se vede cu un ochi liber și miop cât de importantă a fost strategia Netflix de a produce filme și seriale proprii, bazate pe datele pe care, aproape fără să vrea, platforma de streaming video le adună de la userii ei. Spotify a încercat să amestece niște conținut propriu prin niște playlisturi de-ale lor la un moment dat. Adică piese scrise ca work for hire, la care Spotify deținea toate drepturile. Să te ții atunci scandal (acum vreo doi ani) din partea industriei muzicale care s-a simțit lezată și trasă pe sfoară. Cu toate astea, judecând la rece, asta e o non-problemă. Adică nu vezi Warner scandalizându-se că Netflix pune conținut original lângă producțiile lor. Cum ziceam. E platforma oamenilor, pot face fix ce vor cu ea. Grad de engagement Materia primă pentru Spotify este muzica. În cea mai mare parte a ei, muzica e consumată sub formă de piese individuale. Albumele, deși pe un trend ascendent, nu bat single-urile. Iar playlisturile fix asta promovează - piese nu albume; piese nu artiști. Ceea ce înseamnă că un consumator de muzică, în cazul fericit în care e atent la ceea ce ascultă, poate avea un engagement de aproximativ 3 minute și jumătate cu conținutul lui preferat. După care playlistul vine cu o nouă ofertă care, oricât de algoritmată ar fi, s-ar putea totuși să nu-i placă. Și atunci pa-pa engagement. Podcasturile, pe de altă parte, au o durată mult mai mare decât o piesă. Joe Rogan are multe episoade care trec binișor de o oră. Iar oamenii care îl ascultă vor petrece mult mai mult timp ascultând atenți ce se vorbește acolo. După ce termină un episod de Joe Rogan, ei îl vor aștepta cu nerăbdare pe următorul. Deci gradul de fidelizare e mult mai mare la un podcast față de muzică. În plus, podcasterii fac în mod curent cel puțin un episod pe săptămână. Ceea ce înseamnă că ei rămân în atenția publicului mult mai ușor decât un artist muzical, care e mult mai puțin productiv de atât și pe drept cuvânt. Durează mult mai mult să faci muzică decât podcasting. Lejeritatea negocierii În zilele noastre, o piesă are o târlă de oameni care au putere de decizie asupra ei. Toată târla asta de oameni stă să împartă fracția de cent pe care o aduce o ascultare. Cu cât mai mulți oameni sunt implicați, cu atât mai mult crește riscul ca unul din ei să fie nemulțumit. Că e compozitorul, textierul, artistul sau casa de discuri, unul tot o să se supere că alții fac mai mult decât el. Asta înseamnă bătăi de cap și, dacă se ajunge la conflict, mulți bani plătiți avocaților, auditorilor, mediatorilor ș.a.m.d. La un podcast, lucrurile sunt simple. În cele mai multe cazuri singurul cu care trebuie să stai de vorbă e podcasterul însuși. Dacă el are sau nu o echipă cu care lucrează, asta-i treaba lui. Dar el este unic și deplin stăpân asupra conținutului creat. Ceea ce înseamnă că e și singurul care încasează. Mai mulți bani care ajung la un singur om înseamnă șanse mai mici ca el să ajungă vreodată să fie nemulțumit. Dacă, totuși, se ajunge la conflict, Spotify are de negociat cu un singur om. Multiple posibilități de monetizare Când o piesă e, mă scuzați de expresie, stream-uită pe Spotify, ea produce venit care poate avea două surse: adurile variantei free, sau o cotă parte din abonamentul subscriberului premium. Și cu asta, basta! N-ai ce să-i mai faci, oricât ai încerca. La un podcast, însă, treaba e mult mai fertilă. Se poate face product placement vizual, audio sau adio-vizual. Se poate vinde podcastul unui partener. Se pot insera pauze de publicitate audio în cadrul podcastului. Și astea-s doar chestiile la care m-am gândit eu acum, pe repede înainte. Costuri Foarte multe din costurile aferente unui podcast sunt fixe. Echipamentul de care e nevoie pentru a se produce podcastul e cumpărat la început, apoi mai trebuie doar updatat periodic. Poate niște bani băgați în promovare tot așa, mai ales la început. Singurul cost repetitiv este cel al echipei, dacă există. Însă podcasterii sunt recunoscuți ca adepți ai metodei "eu centrez, eu dau cu capul". Ei sunt cei care aleg subiectul, fac cercetarea, vorbesc, fac producția audio și se ocupă și de promovarea digitală a produsului. E, dacă ar fi să mă apuc acum să fac o listă cu toți oamenii care sunt implicați și trebuie plătiți pentru ca o piesă să ajungă pe Spotify, s-ar putea ca episodul de azi să-și dubleze durata. Ceea ce înseamnă că pentru o piesă este mult mai greu să ajungă "in the black" (adică pe plus) decât pentru un podcast. Volatilitate Cu subcapitolele "Costuri" și "Engagement" în minte, hai să ne gândim un pic la rezultatul final. Avem o piesă de 3 minute și jumătate, care a costat destul de mult timp și bani. E lansată pe Spotify și toată lumea care a lucrat la ea e convinsă că o să fie mare succes. Șanse ca toată lumea aia să se înșele sunt multe rău de tot. În plus, Spotify este renumit pentru faptul că nu oferă date aproape deloc. Nu poți ști care-i partea de piesă care a alungat oamenii, nu ai de unde să știi ce gen de oameni te ascultă și ce alte muzici mai ascultă oamenii care te ascultă pe tine. De ce nu face Spotify asta? Pentru că datele astea le folosesc ei, sunt ale lor și ei nu văd niciun motiv pentru care le-ar împărți gratuit în dreapta și în stânga. Adaugăm la asta și gradul de engagement redus al produsului și ne dăm seama că, fie și cu toate informațiile din lume, s-ar putea ca o piesă să nu genereze date relevante astfel încât să ajute producătorii de conținut să-și învețe lecția și să vină cu un produs mai bun data viitoare. Podcasterul, pe de altă parte, are o altă relație cu publicul său. El își poate da seama mult mai ușor ce prinde și ce nu. În plus, el poate scoate mult mai ușor conținut. Ceea ce înseamnă că îi este mult mai ușor să treacă peste eventuale greșeli, să învețe din mers, să-și țină publicul aproape, să evolueze. Deci cum facem? Ne îngrozim? Eu cred că nu e cazul. Dacă aplicăm principiul cererii și ofertei la capitolul muzică, în momentul de față pe piață oferta depășește cererea de un număr astronomic de ori. Pe românește, e prea multă muzică. Ăsta e unul din motivele principale ale devalorizării ei. Dacă virează tare spre podcasturi, Spotify va determina mișcări similare și din partea concurenților săi. Iar asta va ajuta de fapt lucrurile să se echilibreze. Și chiar dacă veniturile obținute de muzică din streaming se vor diminua la nivel global, asta nu înseamnă că vor dispărea artiștii care reușesc să își contruiască un fanbase corect și sănătos. Muzica pe care oamenii o ascultă va rezista. Muzica pe care oamenii o aud, ea va avea o problemă. Dar genul de muzică de consum este oricum amenințat din multe părți în prezent. Cea mai mare amenințare, după cum o spuneam și acum vreo doi ani parcă, vine din partea tehnologiei. De ce să plătești oameni să facă muzică de duzină când un A.I. se va descurca de minune și fără nazuri? Deci ca artist manager, eu vă sfătuiesc să aveți o strategie pe termen mediu și lung care să aibă două obiective principale: concentrați-vă pe fani reali, în carne și oase; pe oameni nu pe subscriberi, followers sau like-uri - ei sunt cei care vă ascultă, nu doar vă aud fiți consecvenți și coerenți - învățați de la podcasteri; podcastul ăsta e despre industria muzicală și șansele să auziți vreodată aici o rețetă de friptură sau tips de cosmetică sunt nule. La fel ar trebui să fie și muzica voastră. Dați șansa oamenilor care vă descoperă datorită unei singure piese dintr-un playlist să vă găsească întru totul atrăgători. A! Și apucați-vă de podcasting, că e o nișă în creștere și incă nu e mare concurența. În plus, dacă lumea ascultă podcasturi, ce altă metodă mai bună de a aduce oamenii la muzica voastră decât s-o comunicați, explicați, promovați în cel mai pe val gen de conținut? Hai baftă!

Jun 15

28 min

În caz că ați ratat prima ediție (aia de aprilie) din "Topu' la bula mea", o găsiți aici. Ce e "Topu' la bula mea" Am pornit de la trei premise: YouTube este un indicator destul de eficient al succesului general al unui gen muzical, al unui artist sau al unei piese. Lumea de la mine din bulă ascultă muzici foarte diferite și în general mișto. Fascinația omului pentru topuri este nemărginită și făr’ de moarte. Așa a apărut prima ediția de luna trecută. După ce a apărut, ascultând topul, mi-am dat seama că ideea asta a mea aduce împreună piese care, în mod normal, nu s-ar regăsi veci pururi în același loc. Am primit mesaje de la oameni care mi-au mulțumit pentru că i-am ajutat să descopere artiști de a căror existență habar n-aveau sau piese care s-au dus în playlisturile lor cu "șlagăre". M-am hotărât să mă țin de topu' ăsta lunar atâta vreme cât bula mea va răspunde cu măcar 10 propuneri la postarea de pe Facebook în care întreb lumea ce piese românești s-au lansat luna asta. Postarea apare mereu în ultima joi din luna respectivă, iar "Topu' la bula mea" se publică întotdeauna în prima zi de luni a lunii următoare. Pentru luna mai am avut X piese înscrise. Deci stăm bine. Avem top. Cum departajez piesele din "Topu' la bula mea" Ordonez piesele primite în comentarii după numărul de views pe zi pe care îl au de la lansare. Adică numărul de views din ziua în care fac topul împărțit la numărul de zile care au trecut de la lansarea piesei. Știu că modul de departajare nu-i perfect, însă e topul meu, bula mea, deci fac ce vreau! Lăsând gluma la o parte, chiar cred că numărul de views pe zi reprezintă un indiciu clar pentru succesul unei piese, mai ales în prima lună de la lansare. TOPU' LA BULA MEA - MAI 2020 23 Marius Matache - "De dragul tău" / 34 views / uploadată pe 22 mai / 3,77 views pe zi În mod normal nu aș fi inclus "De dragul tău" în top, pentru că piesa este unlisted pe YouTube. Asta explică și numărul extrem de mic de views. Dar cum propunera a venit chiar de la artist, i-am respectat dorința, chiar dacă e clar că nu avea cum să fie pe alt loc decât ultimul. Pe Marius Matache, Make, îl știu de niște ani. E unul dintre artiștii independenți care se promovează din orice poziție, în orice moment - și eu zic că pentru asta merită admirat. Mai ales că el cântă folk, adică are o nișă foarte mică. Chestie pe care n-o înțeleg foarte bine, mai ales că oameni care cântă acompaniați doar de o chitară au fost și vor mai fi mereu mulți care ajung în mainstream. E genul de piesă folk compusă de artist, dar pe versurile unui poet sadea. E vorba de Arcadie Suceveanu, poet român din Ucraina. "De dragul tău" n-are cum să fie altceva decât o piesă de dragoste, cu o atmosferă foarte frumoasă și cu mai multă forță decât m-aș fi așteptat. Sunt curios când va avea Make de gând să o lanseze, dat fiind faptul că are un clip făcut din stock images de iarnă, care au legătură cu versurile, dar nu prea au legătură cu sezonul în care suntem noi acum. 22 SAVE - "Tanar" Live at Museum Of Senses / 61 views / lansată pe 25 mai / 10,17 views pe zi Despre SAVE am scris un articol pe blog acum doi ani. El face parte din categoria artiștilor independenți care încearcă să obțină succes singuri pe un drum foarte dificil - al mainstreamului. Mă bucur să văd că nu s-a lăsat. Piesa mi se pare un pic ieșită din trend, dar nu știu când a fost scrisă. Ea face parte dintr-un live session filmat în Museum of Senses. Producția ar putea fi mai bună. Mi se pare că are un pic prea mult efect pe voce, iar negativul e cam încet. Nu știu vouă, dar mie mi-au alunecat ochii în colțul din stânga unde, în ultima oglindă, se vede tipa care l-a filmat și un pic din camera pusă pe trepied. Totul are un aer de ceva făcut cam în grabă și, dacă ar fi să fac o recomandare aia ar suna cam așa: nu contează cât de limitate îți sunt mijloacele tehnice și financiare, e datoria ta de artist independent să ai grijă ca lucrurile să iasă cât mai bine în condițiile date. Oricum, repet. E mare lucru că SAVE perseverează. 21 Zah - "Quarantine Rave: The Pill Deal" / 176 views / lansată pe 14 mai / 10,35 de views pe zi Zah e un artist de care n-am mai auzit până acum. Și, sincer, la cum începe clipul, nici nu știam ce să cred. Genericul de la "Narcos" la chitară și un soi de sketch umoristic. După aia se clarifică treaba. E artist producător. Cred că are și loc și timp să crească. Eu îi doresc succes! Mulțumesc lui Butu, cel care se ocupă de "Și tu ești artist" celălalt podcast despre industria muzicală românească în afară de al meu., pentru propunerea din top. Din câte am înțeles, el și Zah sunt colegi. 20 Alex Șveț - "MAMA" / 946 views / lansată pe 2 mai / 32,62 views pe zi Alex Șveț se întoarce și luna asta după ce luna trecută s-a clasat pe locul 23 în "Topu' la bula mea" cu piesa "Nu înțeleg". De data asta piesa e mai spre rap un pic. E de apreciat că omul compune, scrie versurile și face și producția audio. Ba s-a implicat chiar și în editarea video a clipului. Care clip are o discrepanță pe care nu o prea înțeleg. Versurile sunt ale unui copil (personaj care apare și în clip) căruia îi este foarte dor de mama lui, plecată la muncă în străinătate. Până aici totul bine și frumos, subiectul e actual și dureros pentru foarte mulți copii și adolescenți români. Ce nu înțeleg e look-ul și atitudinea de bad boy pe care și le ia Alex. Dacă vezi clipul fără muzică te-ai aștepta la cu totul alte versuri. Dar probabil că nu înțeleg eu care a fost ideea de fapt. 19 Plevna - "Chops" / 517 views / lansată pe 14 mai / 36,93 de views pe zi Eu când nu înțeleg ceva, zic. Și uite, de data asta zic. "Chops" e o dubioșenie de piesă, în care o temă de manea vine pe un ritm care aduce a Ed Sheeran da' nu prea. Și treaba asta e pusă pe niște imagini care probabil că sunt luate dintr-un film vechi în care, la un bal mascat, un tip mascat în păsăroi găsește un porumbel mort, îl învie și după aia face tot felul de scamatorii, dar mai ales unele care fac să apară alți porumbei. Prăjeală, zic. O trec la capitolul experiență. 18 Nicușor - "Antonim" / 1.448 views / lansată pe 3 mai / 51,71 views pe zi Uite un artist de rap de care nu auzisem nimic până acum. După voce și după cum arată am crezut că e foarte tânăr, dar am cercetat problema și are deja 29 de ani. Îmi place foarte mult că omul face tot. Negativ, versuri, clip, animație, tot. Îmi mai place și că e pe Patreon, ceea ce înseamnă că îl preocupă faza cu online-ul, chestie extrem de importantă pentru orice artist independent. 17 George Pandrea - "Tot ce îmi doresc, atrag" (cu Vali Umbră) / 2.193 views / lansată pe 14 mai / 129 de views pe zi Uite că mai avem o piesă de rap în top. George Pandrea a compus instrumentalul, vocea e a lui Vali Umbră, un nume cunoscut în rapul românesc. E o combinație între sound destul de nou și flow mai oldschool. Clipul piesei e făcut din bucăți de desene animate. Am o singură observație de făcut aici: atenție la copyright. Că de unele imagini sunt sigur că nu-s public domain. 16 Tzigoiners - Forrest Gump / 6.608 views / lansată pe 11 mai / 330,4 views pe zi Tzigoiners este un proiect trap de care n-am mai auzit până acum. E destul de nou, primul upload pe canalul lor de YouTube e de acum 6 luni. Din câte îmi dau seama, băieții merg pe ideea Carla's Dreams, de a nu-și arăta fețele. Ei apar peste tot purtând niște cagule albe. Sunt curios dacă și la concerte fac la fel. Piesa e trap tipic. Iar clipul e de fapt un visual în care Tzigoiners tot fug de cameră pe un drum. Chestii mișto pe care eu le apreciez la proiectul lor: deși sunt la început au deja magazin de merchandise și, mai important, băieții își scriu și produc singuri toată muzica. Le doresc succes! Nu știu cât de tineri sunt, dar loc să crească mai au, cu siguranță. 15 Majii - "O Sa Le Dau Foc" / 1.528 views / lansată pe 27 mai / 382 de views pe zi Majii este încă un artist de care nu auzisem niciodată. Piesa e mainstream și nu e rea. Ca să folosesc un clișeu din radio, dacă ar fi cântată de un artist mare, ar putea intra în playlist. Are o chestie care pe mine m-a derutat un pic, însă. Creează așteptarea ca refreul să vină și să te dărâme, dar, de fapt, nu-i așa. Chestie care nu cred că-i tocmai în avantajul piesei. Funcționează de obicei invers, când piesa are strofa lentă, iar refrenul îți rupe capul. Clipul începe cu el care scoate hainele ei pe rând, din dulap. O face atât de lent, încât mai că-ți vine să te întrebi dacă va avea timp să le dea și foc până se termină piesa. Dar se pare că supărarea era mare, pentru că, în cele din urmă nu hainelor, ci chiar casei îi dă foc. 14 Tourette Roulette - "Filosofia lui Lorin" / 4.655 views / lansată pe 26 mai / 931 de views pe zi Am mai ascultat Tourette Roulette, dar niciodată pentru că îi căutasem eu. Tocmai de-asta mă bucur că am primit propunerea asta, că uite-așa le-am dat subscribe. Și abia aștept să-i văd live, cât mai curând. "Filosofia lui Lorin" e o caterincă, dar e o caterincă extrem de dansabilă. Piesa e funky, uptempo, genul de piesă pe care nu prea poți sta jos. Partea vocală e formată din refrenul cântat de Narcis Axinte, vocalul trupei, și niște bucăți dintr-un speech al lui Lorin Ioan Fortuna, care face parte din gașca ălora cu numerologia, pământu' plat și alte bazaconii. Deși admir ideea, mi se pare totuși că partea în care vorbește iluminatu' Lorin mănâncă din groove. Vocea lui e atât de încet față de instrumental încât, dacă vrei să  înțelegi ce zice, trebuie să fii foarte atent. Adică nu mai dansezi. Iar dacă dansezi, balivernele lui te cam încurcă. Da' una peste alta e o piesă la mișto mișto, cum ar veni. 13 Vlad Pop - "Humans" 32.571 views / lansată pe 3 mai / 1310,04 views pe zi O zic din capul locului. Un canal de YouTube care are 18 subscriberi, așa cum e al lui Vlad Pop, nu prea cred că poate avea videouri care să strângă mai bine de 30.000 de views. Iar la acele 30.000 de views să ai doar 8 like-uri, uite încă un motiv care mă face să ridic o sprânceană a îndoială. Despre piesă, s-auzim de bine. 12 Sean Norvis feat. Copamore & Justine Berg - "Embrace Me" / 37.339 views / lansată pe 14 mai / 2.196,41 views pe zi Uite că mai avem o premieră în ediția asta de top. Primul clip lansat pe unul din cele mai puternice canale de YouTube din România - Cat Music. Și este și una din puținele piese dance din top. Deși are 3 artiști creditați, în clip apar mult mai mulți. Din câte am reușit eu să-mi dau seama, e vorba despre o colaborare internațională. La versuri au lucrat 3 oameni care n-au nume de români, Justyna Sprawka, Thomas M. Schaller, Michael Schaller, iar la percuție este Fabricio Martin Alva Delgado. Clipul pare filmat într-unul dintre cluburile din rețeaua Fratelli, pe vremea când era voie, deci e o piesă scrisă cu destul de mult timp în urmă. 11 White Walls - "Starfish Crown" / 21.141 views / lansată pe 22 mai / 2349 views pe zi Și am ajuns și la piesa care m-a dat pe mine pe spate luna asta în "Topu' la bula mea". Nu știam cine-s White Walls, n-auzisem niciodată de ei până acum. Știu. Să-mi fie rușine. "Starfish Crown" e curajoasă din toate punctele de vedere. Are peste 5 minute, ceea ce, la attention span-ul din 2020 reprezintă un album întreg. Și are un clip făcut mega-profi în care rolul principal este al lui Șerban Pavlu, actorul principal din Umbre. Și da, tot foarte bine joacă. M-am bucurat să-l văd pe lista echipei care a filmat clipul pe Vlad Lăpădătescu, cu care am lucrat la Untold, în 2018. Felicitări regizorului Iustin Șurpănelu. Nu cred că se putea clip mai potrivit pentru piesa asta. Le-am dat subscribe și abia aștept să-i văd pe scenă. 10 Glow feat. CHRISS - Cand eram copii (1,2,3) / 7.778 views / lansată pe 28 mai / 2592,67 de views pe zi Încă o piesă de la Chriss luna asta, doar că de data asta nu el este artistul titular. Pe Glow am avut-o și luna trecută în top, când v-am povestit mai multe despre gașca lor de artiști independenți care încearcă să aibă succes în mainstream. Ceea ce e foarte greu. "Când eram copii" e o piesă lansată cât să prindă 1 iunie, în mod evident. Și, la fel de evident, e copilăroasă. Din punct de vedere strategie nu știu dacă 1 iunie e o sărbătoare care să poată propulsa o piesă spre succes. Rămâne de văzut. 9 Spike x The Sonic Taste - "Rockstar" (feat. DJ Undoo) / 29.639 views / lansată pe 21 mai / 2.963,9 views pe zi Uite și o piesă unde declar de la început că n-am cum să fiu obiectiv. Pentru că mie îmi place Spike. Mult. Iar piesa n-are cum să nu-mi placă. E fusion de rap cu rock, are chitări cu distors - ce să mai pot eu comenta? Foarte bun refrenul. Foarte bun. Are cojones. În plus, nu pot să fiu obiectiv pentru că vara trecută, la Tineretului în Costinești, am împărțit niște șprițuri cu Spike și ne-am împrietenit. Piesa e lansată fără clip. Pentru că pandemie, probabil. Și, deși are cam multă chitară cu distors pentru radio, tare mi-aș dori să o văd în playlisturi. Oricum, mai zic o dată și aici. Spike este unul dintre rapperii români care a evoluat foarte frumos în ultima perioadă și îi doresc să nu se lase. Iar piesa, chiar dacă e rock, rămâne o piesă în stilul lui Spike. Felicitări, bro! 8 EM44 - "Fun" / 62.948 views / lansată pe 19 mai / 5.245,67 views pe zi "Fun" e una din cele două propuneri făcute de colegul Victor Arvunescu de la unsitedemuzica.ro. EM44 e o artistă de care eu nu mai auzisem niciodată. Face parte din gașca Global Records, iar piesa e foarte actuală ca sound. Are un refren chiar bun, care sună foarte "ca afară" (na, că am zis-o, deși deloc nu-mi place vorba asta). Dacă pe refren e ok, pe strofe se simte că EM44 nu-i vorbitoare nativă de engleză - chestie care va fi întotdeauna un dezavantaj. Versuri light, de mainstream - adică multe din caracteristicile necesare pentru a fi pe radio sunt întrunite aici. Avem casă de discuri puternică și pe val, refren catchy, sound actual. Rămâne de văzut ce se întâmplă. Mișto și clipul, foarte artistic el așa. Cam așa ar arăta un film făcut dintr-o pictură în ulei. Dar recunosc că, de la un moment dat încolo, devine ușor plicticos. Presupun că e încă o soluție de avarie impusă de toate restricțiile prin care am trecut. Am vrut să aflu câți ani are EM44, dar n-am reușit. Am descoperit, în schimb, că a mai colaborat cu Deliric și Silent Strike, două nume pe care eu unul le respect foarte tare în industrie. Cred că e o artistă care are șanse să aibă un viitor mișto. 7 Christian Eberhard x Loredana - "Peste Bucuresti" / 218.309 views / lansată pe 4 mai / 8085,52 de views pe zi Piesa e lansată de Roton și, dacă e să o judecăm după linia vocală, se încadrează perfect în genul de piese ale Loredanei, adică folclor urban vechi. Instrumentalul este însă dance, deep house i-aș zice eu. Îmbinarea de stiluri nu sună rău deloc. Și cred că amândoi artiștii au de câștigat din colaborarea lor. Sunt foarte curios să văd dacă DJ-ii de club vor include piesa asta în setlisturile lor. Clipul e despre o fată care face videochat și, dacă te uiți la el cu atenție, are câteva găselnițe mișto. Îmi pare rău că nu apare numele regizorului, că merita felicitat. E unul din clipurile de pandemie care reușește să aibă și oareșce idee, nu doar imagine. 6 Valeria Stoica - "Gravity" / 81.719 views / lansată pe 22 mai / 9.079,88 views pe zi Uite încă un subscribe pe care ar fi trebuit să-l dau de mult, dar care îmi scăpase. Valeria Stoica e un artist de acum, în care aud o mulțime de istorie. Sigur că-ți vine să zici Billie Eilish. Dar în vocea ei cred că se mai aud și Katie Melua, Portishead sau chiar un pic de Alanis Morrisette din când în când. "Gravity" e o piesă de ascultat întins pe podea, la tine acasă, cu ochii închiși și fața spre tavan. E genul de piesă pe care dacă o asculți, nu o auzi, te ia și te poartă cu ea. Da, deci probabil v-ați prins. E una din preferatele mele din această ediție a topului. Îmi place mult că e atât de aerisită, că are chitară clasică, un pic de pian și, spre sfârșit, doar o idee de violoncel. Valeria Stoica face parte din categoria aia de artiști care în alte țări ar fi super mainstream, dar în România sunt aproape underground. Personal, eu îi doresc tot succesul din lume. Și abia aștept să o văd cântând. Dar neapărat într-o seară de vară, undeva afară, pe iarbă. 5 T.Y.A. - "Spaghetti" / 124.975 views / lansata pe 20 mai / 11.361,36 views pe zi Nu-mi dau seama cum își dorește Loredana să i se pronunțe numele de scenă, însă punctele dintre litere mă fac să cred că-i vorba despre un acronim, deci o să-i zic T.Y.A. Pe Loredana Cavașdan o știu de la Megastar, de acum mulți ani. Și, deși piesa asta n-o arată, e o fată cu ditamai vocea - genul ăla care te dărâmă dacă se pune ea pe cântat cum știe. Din câte îmi aduc aminte ea era destul de rock, așa. Deci m-a cam surprins că vine cu o piesă mainstream. "Spaghetti" e catchy și, zic eu, actuală ca sound. Plus că e pozitivă, adică genul de piesă de care zic eu că e mare nevoie în perioada asta. M-a frapat să văd că a reușit sa adune peste 100 de mii de views la un canal cu doar 83 de subscriberi. M-am bucurat să o văd în clip pe Alexandra Gherase, o dansatoare cu o super-atitudine, pe care o știu de mulți ani și care pare să fi rămas cumva la 20 si foarte puțini ani. Apropo de clip, nu-mi dau seama dacă e filmat în România sau nu, dar tind să cred că nu. 4 CHRISS feat. DENISA JO - "Te Jucai Cu Inima Mea" / 168.418 views / lansata pe 21 mai / 16.841,8 views pe zi Mă bucur să văd încă un artist care a fost clasat în topul de luna trecută care se întoarce cu propuneri și luna asta. Înseamnă că "Topu' la bula mea" înseamnă ceva pentru ei. Despre Chriss vorbesc care, a avut luna trecută un feat. cu o altă artistă clasat pe locul 6. Piesa e tot mainstream, dar mie personal mi-a plăcut mai mult cea de luna trecută. Clip filmat în vreme de pandemie, în natură. Și, ca și la clipul trecut, Chriss semnează regia și montajul. Iar mie clipul ăsta îmi place mai mult decât cel de luna trecută. Mi-au plăcut mai ales culorile pe care le-a găsit. 3 Paul Damixie feat. Iova - "Empty Room" / 189.946 views / lansată pe 21 mai / 18.994,6 views pe zi Uite-o piesă pe care sigur o să-l rog pe OLiX să o bage la Partydul Kiss FM. Bine, asta dacă nu cumva o s-o facă el singur. Foarte bună piesă dance, deep house, fix ce trebuie. Felicitări Paul, iar ți-a ieșit. Recunosc că mi-e atât de dor de un party în club, iar piesa asta e atât de bună pentru așa ceva, că am ascultat-o de două ori cu volumul în blană. Merită clar să fie pe radio, după umila mea părere. 2 bbno$, andrei, Killa Fonic, Azteca & NANE - "go gettas" 2.036.736 views / lansată pe 15 mai / 127.296 views pe zi Am să recunosc încă o dată, ca să n-avem vorbe după aia, că n-am cine știe ce competențe în trap, mumble rap și toate genurile muzicale derivate sau lipite de ele. Instrumentalele îmi plac de obicei foarte mult, da' la multe piese flowu' nu m-atinge. Chestie subiectivă. Dar piesa asta mi-a plăcut întreagă, așa cum e ea. Probabil că am ascultat îndeajuns de multă muzică de genu' ăsta încât să încep să înțeleg. Killa Fonic, Azteca, NANE - ăștia-s printre greii momentului. Sunt artiști care adună public și asta o zic la prima mână, nu din auzite. Era normal, deci, ca o piesă pe care apar toți 3 să aibă succes. Mi se pare tare colaborarea cu bbno$ (baby no money) care-i canadian și bagă un refren de la mama lui. Pe această cale aș vrea să-i mulțumesc colegului Victor Arvunescu pentru că m-a învățat cum se pronunță. Iar faptul că nu auzisem de el până atunci nu înseamnă absolut nimic. Omul are aproape 1 milion de subscriberi pe YT, deci are succes. Piesa are un sound șmecher rău de tot și pun pariu că, dacă n-a ajuns încă, o să-și facă imediat loc în setlisturile fraților Lexi și Oldskull de la Bad & Boujee Party. Nu credeam că o să ajung să zic asta despre o piesă trap, da' uite una din surprizele mișto pentru mine din "Topu' la bula mea" pe luna asta. 1 abi feat. abi - CAINELE MEU | Diss Velea 6.987.817 views / lansată pe 23 mai / 873.477,13 views pe zi (era numărul 4 în trending ieri și numărul 1 joi, când a fost propusă) Îi mulțumesc amicului Cristi Stan de la Sublime că aduce din nou culoare in "Topu' la bula mea". El a fost cel care l-a propus pe Danny Mocanu în topul pieselor despre pandemie, top care mi-a dat ideea pentru ce auziți acum. Pentru cei care nu știu, meciul de dissuri între abi, Alex Velea și Lino Golden e deja la a nu știu câta rundă. Pentru mine asta a fost prima piesă pe care am ascultat-o. V-aș citi niște versuri, da' de data asta chiar nu vreau să vă stric plăcerea. Aș vrea să vă zic că e un diss cum trebuie. Mi ți-l tăvălește pe Alex Velea pe toate părțile și, pe alocuri, e chiar funny ce zice abi. În plus, spre deosebire de alte dissuri pe care le-am urmărit, ăsta e unu' produs destul de bine. Și audio și video. Chiar mă bucur că am ascultat "Câinele meu" care, cel puțin în ochii mei, l-a ridicat pe abi un pic.  

Jun 1

37 min

Cu Codruț Dumitrescu am vorbit prima dată cu vreo câteva luni înainte de un MMB, să tot fie vreo 3 ani de atunci. Recunosc că la prima întâlnire am fost destul de prudent. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să fiu privit cu reticență în medii muzicale underground sau alternative din cauză că lucrez la Kiss FM un post de radio cu target super-comercial, iar Codruț deține agenția care reprezintă unii din cei mai importanți artiști de alternative din România. Am descoperit repede că n-aveam de ce să fiu prudent. Codruț n-are nicio treabă cu etichetele astea. Pe el îl interesează să vadă ce ai în tărtăcuță. Dacă mecanismul de sub scalp funcționează corespunzător, atunci poarta e deschisă și ai ocazia să cunoști și să te împrietenești cu un om foarte fain, unul din cei mai orientați către business manageri din câți am întâlnit în industria muzicală. Atenție! Am zis business, nu bani. Dacă nu, atunci ai să cunoști un Codruț taciturn. După cum am zis, el este omul din spatele Overground Music - agenție care se ocupă de 13 artiști alternative între care byron, Robin and the Backstabbers, The Monojacks, Lucia. A ajuns aici după ce acum 10 ani era corporatist - lucra la DHL, în vânzări. Podcastul ăsta e povestea lui, pe scurt. Întrebări la care a răspuns Codruț: Ce te faci atunci când un artist te alege să-i fii manager și tu habar n-ai cu ce să mănânci? Cum te hotărăști să lași un job sigur și să te apuci de management artistic? Se poate trăi din alternative? Cum poate un om fără relații să-și facă loc pe piață? Cât durează până munca și banii investiți într-un proiect încep să dea roade? Cum se vinde un artist care nu-i pe radio? Cum se vinde un artist de care n-a mai auzit nimeni? Cum se poziționează un artist pe piață? Când te ocupi de un artist care cântă într-o zonă de piață foarte săracă, oare cum poți scoate bani din piatră seacă? Întrebările nu le-am pus în forma pe care le-am dat-o mai sus. Ele sunt puncte pe care discuția noastră le-a atins. Dar ce-i foarte tare la episodul ăsta de podcast e povestea însăși. Totul a început de la o discuție când un artist care n-avea trupă i-a spus unui corporatist, pe o bordură din Vama Veche: tu ești managerul meu. Iar povestea continuă și azi. Și continuă frumos, ascendent, profitabil.

May 25

102 min

Gata, am ieșit din starea de urgență. Adică am făcut primul pas spre normalitate după două luni. Nu știe însă nimeni cum va arăta exact normalitatea asta sau când vom ajunge la ea. Unii spun că lumea nu va mai fi niciodată la fel după pandemie. Alții spun că ne vom reveni total din toate punctele de vedere. După cum am zis și săptămâna trecută, eu cred că nimeni nu are îndeajuns de multe informații pentru a putea prevedea ce și când se va întâmpla. Nu cu un domeniu, nu cu o țară, darămite la nivelul întregii omeniri. Azi aș vrea să vorbesc puțin despre evenimentele online. Dacă până la pandemie evenimentele online erau chestii super-rare, care aveau un farmec oarecum exotic, acum ele au rămas cam singura posibilitate prin care artiștii cred că pot ajunge la publicul lor. Și există oameni care spun că, la fel cum corporațiile se cam prind că pot funcționa și cu oamenii lucrând de acasă, la fel și industria muzicală a descoperit că evenimentele online funcționează și pot fi profitabile. Există evenimente din ce în ce mai mari, platforme care oferă tot felul de dichisuri pe care să le poți lipi la evenimentul tău - echipă de filmare, posibilitatea de a vinde bilete etc. Ei bine, eu nu-s de acord. Uite de ce: Evenimentele online din pandemie au avut un scop clar. Au avut. Acest scop era să asigure comunicarea între artist și publicul său într-o perioadă în care evenimentele publice de orice fel erau interzise și toți oamenii erau obligați prin lege să stea acasă. Și așa, cu fiecare la casa lui, s-a găsit soluția asta. Pentru cei mai mulți oameni evenimentele online erau o treabă nouă, care merita cercetată și descoperită. În plus, ideea că statul acasă este valabil pentru toată lumea, că eu stau la mine pe canapea și îl văd pe X cum îmi cântă de la el de acasă venea la pachet cu un sentiment de apartenență. Făceam cu toții parte din această gașcă imensă de arestați la domiciliu. De-asta au apărut inițiative mișto și s-au înregistrat succese răsunătoare: Overnight-ul făcut de Untold în noaptea de 1 mai, care a avut un public de zeci de mii de oameni. Platforma de la Vodafone care, deși nu oferă niciun fel de cifre de audiență, probabil că adună sau a adunat și ea mulți oameni pentru că oferă conținut variat curat sau creat de personalități puternice ale fiecărui domeniu - însumează, adică, ingredientele cele mai importante ale succesului. iabilet a lansat platforma V Stage, care oferă evenimente online la cheie și pe care, în momentul în care am făcut eu research pentru episodul de azi promova 3 evenimente: un workshop de dans, un concert al lui Mărgineanu și un show de standup comedy. Overground au lansat și ei o platformă de concerte online, dar aici e vorba despre un fel de Netflix, unde plătești pentru a avea acces la concertele preînregistrate ale unor artiști. În afară de artiștii care sunt deja în rosterul Overground (byron, Robin and the Backstabbers, The Monojacks, Toulouse Lautrec), pe Showroom acum te mai întâlnești cu Nicu Alifantis, Alexandru Andrieș și Mandalay. Ei bine, cam toate aceste idei și inițiative au acum o luptă de dus și de câștigat. Oamenii nu mai sunt obligați să stea în casă. Și, așa cum o demonstrează toate postările scandalizate de pe Facebook, oamenii chiar nu mai stau acasă. Mișună. Se plimbă. Activitatea se reia. Singurii care-s în continuare prizonieri sunt artiștii, pentru că evenimentele publice de orice fel sunt în continuare interzise. Dar asta nu înseamnă că oamenilor le pasă. Cea mai bună dovadă a fost party-ul spontan care s-a încins sâmbătă noaptea în Herăstrău. De ce online-ul nu va înlocui niciodată offline-ul la evenimente Există un motiv clar pentru care evenimentele online nu vor fi niciodată o soluție. Iar acest motiv are și un nume științific, pe care i l-a dat un sociolog francez, Emiele Durkheim pe numele lui, acu' vreo sută de ani. Se numește efervescența colectivă. Ce-i asta? E feelingul ăla de neastâmpăr, de bucurie, când conștiința de sine se reduce, făcând loc pentru conexiunea cu semenii tăi, cu care ești sincronizat în acel moment. Pe românește, e nebunia frumoasă care te apucă atunci când faci tot felul de tâmpenii la festivaluri, meciuri, proteste etc. Psihologii spun că sentimentul de apartenență pe care îl generază astfel de experiențe e diferit de cel pe care ți-l dă familia, cuplul sau un grup mic de oameni. Acest sentiment este explicația unor fenomene din vechime, cum erau sărbătorile unei cetăți sau pelerinajele, dar și a protestelor, concertelor și evenimentelor sportive din zilele noastre. Se pare că oamenii au efectiv nevoie de efervescența colectivă, ceea ce ar putea fi o explicație pentru aparenta lipsă de logică a oamenilor care plătesc bani grei pentru a fi înghiontiți sau a-și mirosi unii altora transpirația. Iar nevoia asta de efervescență colectivă nu e una conștientă. Nu e ca foamea, setea sau tristețea. Cu toate astea, atunci când ea, nevoia, e satisfăcută - acest lucru ne facem să fim mai fericiți, mai calmi, mai echilibrați. Subiectul a fost cercetat de oameni de știință, în frunte cu Shira Gabriel, profesor la catedra de psihologie a universității din Buffalo, Colorado. Ei au creat un chestionar care să măsoare un indice pe care tot ei l-au denumit TEAM. Un acronim englezesc pentru măsura tendinței de congregare efervescentă (Tendency for Effervescent Assembly Measure), adică TEAM. În chestionarul compus de ei, repondenții erau rugați să noteze în ce măsură sunt de acord cu niște afirmații de genul: "Când iau parte la o nuntă simt o conexiune cu ceilalți invitați." Sau: "Furtunile majore sau alte evenimente care închid un oraș sau o zonă sunt rele, însă sentimentul de legătură cu vecinii sau cu străini care trec prin aceeași experiență aproape că le face să fie frumoase." Rezultatele au fost foarte clare: cei cu un coeficient TEAM ridicat erau mai fericiți, se simțeau mai puțin singuri, erau mai sociabili. Se pare că aceste efecte se obțin și prin conexiunea care se produce între oamenii normali și celebrități sau personaje ficționale. Nevoia noastră de apartenență e satisfăcută și dacă știm că facem parte din grupul care luptă împotriva P.S.D.-ului sau a Lordului Valdemort. Și ne modul de a certifica această apartenență e congregarea. Pentru exemplele de mai devreme, apartenența e certificată de proteste în stradă și de Comic-Con. Se pare că sincronizarea sentimentelor și gândurilor unor mari grupuri de oameni aduce după sine și sincronizare fizilogică. S-a dovedit, de exemplu, că un ritual de mers pe cărbuni aprinși care constituia un mare eveniment religios într-un sat făcea ca inimile tuturor sătenilor care luau parte la acel ritual să bată în fix același ritm. Aceasta ar putea fi și explicația pentru care publicul are manifestări total lipsite de sens atunci când ia parte la un concert. Pe bune, chiar n-are niciun sens să sari când abia ai loc să stai în picioare, să stai cu mâinile pe sus până amorțești sau să le miști ca să "faci valuri". Dar o faci pentru că ești în plin moment de efervescență colectivă. Ei bine, efervescența asta colectivă e foarte greu de atins online din motive atât de evidente încât n-am să mai pierd vremea descriindu-le. Singurul element care le-a făcut să funcționeze era sentimentul că toți trăim o experiență neplăcută împreună. Asta, cred, e cea mai bună explicație pentru care Overnight-ul de la Untold a funcționat. În cea mai mare parte a timpului apăreau pe ecran imagini cu cei care luau parte la eveniment de pe la casele lor, cea mai clară dovadă că sunt mulți oameni care aleg să petreacă pe aceeași muzică în timpul aceluiași eveniment nefericit - pandemia. Acum, după ce starea de urgență a dispărut, motivul efervescenței colective s-a dus și el. Nu mai suntem, cu toții, închiși în case. Iar oamenii caută să-și satisfacă această nevoie inconștientă în orice mod le este permis sau tolerat. Această nevoie colectivă a omului există dintotdeauna și ea nu poate să fie interzisă prin lege, extirpată sau anulată. Ăsta e și motivul pentru care industria de evenimente este printre cele mai profitabile sectoare ale industriei muzicale. Mă rog, era. Și va fi din nou, imediat ce e voie. De-asta eu cred că, deși au fost o soluție temporară ca artiștii să rămână relevanți și activi, evenimentele online nu vor fi niciodată o soluție care să înlocuiască total sau parțial evenimentele reale. Nu cred că e o strategie bună să investiți bani și timp mult în domeniul ăsta. Mai ales că  s-a ajuns foarte repede la supra-saturație și aici. Cum intri pe Facebook vezi DJ care mixează singuri în timp ce se filmează cu telefonul sau artiști care cântă din sufragerii, studiouri sau grădini. Păi bine, o să ziceți. Și ce să facem? Să nu mai producem niciun fel de conținut? Atenție! N-am zis asta. Fiecare din cei care faceți live-uri aveți chestii pe care le puteți face. Mixuri, remixuri, mashup-uri, muzică nouă - de-astea sigur nu se va sătura nimeni niciodată. Ba eu chiar vă recomand, așa cum am mai făcut-o, să profitați de liniștea acestei perioade pentru a crea conținut cât mai mult și cât mai bun.

May 18

14 min

Status pandemie Covid-19 Au trecut 9 săptămâni și o zi de când autoritățile au emis și pus în aplicare primele măsuri de luptă împotriva Covid-19. Ele au vizat, atunci, evenimentele de mai mult de 1.000 de oameni. În 64 de zile s-a ajuns la stare de urgență națională din care ieșim la sfârșitul acestei săptămâni. Cu toate astea, în continuare nu există vreo comunicare oficială cu privire la data la care se vor relua evenimentele de orice fel. Între timp, numărul de cazuri confirmate în România ajunsese sâmbătă, 9 mai, la 15.131, cu 320 confirmate în precedentele 24 de ore. Asta înseamnă cu 2399 de cazuri mai multe decât acum o săptămână. Adică o creștere de 18,84%. Creșterea de sătămâna trecută e cu 0,87% mai mică decât cea de acum două săptămâni. Numărul de decese cauzate de Covid-19 la noi in țară ajunsese la 929, cu 228 mai multe decât acum două săptămâni. Numărul săptămânal de decese a crescut foarte mult (mai mult decât dublu) în România față de acum 7 zile. La nivel global, media de creștere zilnică a cazurilor confirmate în ultima săptămână a fost de +3,4%, cu o diferenta în minus de de 2,83% față de acum două săptămâni. Cifrele astea globale și naționale par să indice faptul că pandemia nu dă semne că ar dispărea prea curând nici din România, nici din restul lumii. Cu toate astea, mai multe țări au început sau vor începe o relaxare treptată a restricțiilor care fuseseră impuse pentru prevenirea răspândirii coronavirusului. Nu dau informațiile astea ca să ne panicăm mai tare, ci le dau pentru că eu consider că e imperios necesar să fim realiști în perioada asta, să rămânem cu toții calmi și cu picioarele pe pământ și, mai ales, să nu avem așteptări false nici cu plus, nici cu minus. Despre ce vorbim? Fiecare din noi are, probabil, propriul scenariu în legătură cu ce va fi într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat pe propria tarla profesională. Ce încerc eu azi este să vă ofer niște informații clare care să ne ajute pe toți să înțelegem că, în ceea ce privește evenimentele (muzicale) nu există nicio posibilitate de a anticipa nimic și că orice fel de previziune s-a făcut până acum s-a bazat, efectiv, pe nimic. M-am hotărât să am acest articol de blog (cu tot cu podcastul din dotare-i) pentru că am auzit, citit, văzut o mulțime de oameni care comunică bălării în perioada asta, când e mare nevoie ca mesajele să fie clare și bazate pe fapte și argumente logice. Cum se face o previziune? Atunci când nu ești Mama Omida sau preacinstita vărjitoare Oglinda, ai nevoie de niște baze pe care să-ți construiești previziunea. Aceste informații se împart în 3 mari categorii: situația generală în momentul în care se face previziunea, nivelul de cunoaștere (puteți citi liniștiți educație) a celui care face previziunea și alte momente asemănătoare pe care să le poți studia pentru a extrage din ele posibile reguli. Acu' hai să le luăm pe rând! Situația generală Aici e vorba despre regulile impuse de autorități în primul rând, care sunt clare atunci când nu se contrazic sau nu sunt declarate neconstituționale. Lăsând gluma la o parte, citez din Biziday: "Ministerul de Interne a postat în transparență decizională propunerea privind setul de măsuri de prevenire și control a virusului SARS-CoV-2, măsuri aplicabile după ridicarea stării de urgență, începând cu data de 15 mai 2020." Dând lemnul la o parte de pe limbă, asta înseamnă ce-o să fie după ce n-o să mai fie stare de urgență. Se zic mai multe chestii acolo, da' pe noi ne intresează asta (și aici citez din nou Biziday): "Rămâne în vigoare interdicția de organizare și desfășurare a următoarelor activități: mitinguri, demonstrații, procesiuni, concerte, sau orice alte întruniri în spații deschise, activități culturale, științifice, artistice, religioase, sportive, de divertisment, jocuri de noroc, de tratament balnear desfășurate în spații închise." Carevasăzică 15 mai nu înseamnă nimic din punctul de vedere al evenimentelor. Ele sunt mai departe interzise. Nu se fac afară, nu se fac cu vreun număr maxim de persoane. Nu se fac deloc. Punct. Un alt indicator despre situația generală ar putea fi cifrele din care v-am dat și eu niște exemple mai sus. Adică numărul de cazuri, cum, cât și pe unde cresc etc. Doar că modul în care aceste cifre sunt adunate și comunicate trebuie neapărat pe deplin înțeles pentru a le putea folosi în cunoștință de cauză. Uite cum stă, pe scurt, treaba: În primul rând trebuie să înțelegem că numărul de cazuri noi care se anunță în fiecare zi nu este numărul total de cazuri de infectare. El arată doar câți din cei testați aveau, de fapt, virusul. Conform site-ului worldometer, până ieri în România se făcuseră în total 211.997 de teste, ceea ce înseamnă că doar 1.676 de români din fiecare milion au fost testați. Nu se poate face niciun fel de estimare pertinentă a numărului total de persoane infectate, pentru că testele nu au fost făcute pe celebrul deja eșantion reprezentativ din punct de vedere sociologic al populației din România. Așa că răspunsul corect la întrebarea câți români au Covid-19 este unul singur: nu știu. Apropo de măsurile luate de autorități, relaxarea lor nu este niciun fel de indiciu că se apropie și momentul în care ne putem întoarce la treabă. Pentru că, în primul rând, ridicarea stării de urgență nu vine ca urmare a unei scăderi semnificative în numărul de cazuri semnalate zilnic, ci mai degrabă ca o măsură de a preveni criza economică și financiară. Pe asta vă rog să o treceți la capitolul opinii personale, nu-s nici expert în pandemii, nici în economii. Nivelul de cunoaștere (educație) al prezicătorului Asta e destul de simplă. Cu cât mai p'afarist e cel care emite o părere, cu atât mai mare este probabilitatea ca acea părere să fie o tâmpenie. Clar ca lumina zilei. Ei bine, și totuși nu-i așa. Pentru că aici e vorba despre cunoașterea a unei multitudini de chestii fără niciun fel de legătură între ele. Iată câteva, așa, de exemplu: epidemiologie, științe politice, științe economice, sociologie, psihologie și, cu voia dumneavoastră, industrie muzicală. Și multe altele. Șansele ca un astfel de om, care să fi înmagazinat în tărtăcuță toate cunoștințele alea și încă vreo câteva pe deasupra, să existe sunt foarte, da' foarte mici. Așa că, fără să vreau să minimizez pe careva, să știți că oricine scoate din joben vreo dată sau vreo previziune, vorbește cam în necunoștință de cauză. Precedentul Mintea noastră este construită în așa fel încât folosim experiențele anterioare pentru a rezolva crize noi. Experiențele noastre anterioare nu trebuie să fie trăite de noi înșine, ci pot fi însușite de la alții. Cu alte cuvinte, n-am nevoie să merg în Sahara ca să aflu că e cald ziua și frig noaptea. Mi-e de-ajuns să intru pe Wikipedia, de exemplu, ca să știu ce haine să-mi pun în bagaj. Ei bine, în acest caz nu există niciun fel de precedent. Nici măcar unul. Industria de evenimente nu a avut niciodată în istoria ei o perioadă atât de lungă în care activitatea ei să fie suspendată total. Nici măcar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ce trăim noi acum e în premieră absolută. Carevasăzică nu exista nimeni pe lumea asta care să poată spune cât va dura și cum va arăta lumea evenimentelor dupa pandemie. Încă două motive care sporesc nebuloasa Pe lângă tot ce am zis mai sus, ar trebui adăugate încă două motive foarte puternice. Nu știm ce fel de atitudine vor avea oamenii față de evenimente, chiar dacă ele vor fi permise. Între cele două extreme: înnebunim de bucurie că am scăpat de interdicții și paranoia totală în care stăm mai departe închiși în casă deși avem voie să mergem la festival există o infinitate de posibilități. Concluzii Deși nu ne putem abține de la a face scenarii și cu atât mai puțin de la a le asculta pe ale altora, e foarte important să înțelegem cu toții că, de fapt, nimeni nu poate ști ce se va întâmpla în viitor cu industria de evenimente din România. Tot ce putem face este să supraviețuim, să fim atenți la ce hotărâri se iau și să acționăm doar pe baza unor certitudini. sursa imagine: Anadolu

May 11

14 min

Status pandemie Covid-19 Au trecut 8 săptămâni și o zi de când autoritățile au emis și pus în aplicare primele măsuri de luptă împotriva Covid-19. Ele au vizat, atunci, evenimentele de mai mult de 1.000 de oameni. În 57 de zile s-a ajuns la stare de urgență națională prelungită până la jumătatea lunii mai și la o serie de măsuri drastice, între care interzicerea liberei circulații a populației și carantinarea totală a unor zone și orașe din țara noastră. Săptămâna trecută au apărut primele cereri din partea organizatorilor de evenimente (AROC) publicate de Ministerul Culturii ca și un plan de revenire la normalitate în horeca. Deocamdată însă nu există nicio informație oficială cu privire la felul în care vor evolua restricțiile privind adunările publice (deci și evenimentele) după 15 mai. Între timp, numărul de cazuri confirmate în România ajunsese sâmbătă, 2 mai, la 12732, cu 165 confirmate în precedentele 24 de ore. Asta înseamnă cu 2097 de cazuri mai multe decât acum o săptămână. Adică o creștere de 19,71%. Creșterea e semnificativ mai mică decât cea înregistrată acum trei săptămâni, dar ea există în continuare. Numărul de decese la noi in țară ajunsese la 701, cu 93 mai multe decât acum două săptămâni. Și numărul săptămânal de decese a scăzut în România față de acum 7 zile. La nivel global, media de creștere zilnică a cazurilor confirmate în ultima săptămână a fost de +3,4%, cu o diferenta în minus de 5,85% față de acum două săptămâni. Cifrele astea globale și naționale par să indice faptul că pandemia pierde din puteri la nivel global și că la noi în țară încă s-a atins punctul maxim al numărului cazurilor semnalate. Nu dau informațiile astea ca să ne panicăm mai tare, ci le dau pentru că eu consider că e imperios necesar să fim realiști în perioada asta, să rămânem cu toții calmi și cu picioarele pe pământ și, mai ales, să nu avem așteptări false nici cu plus, nici cu minus. Ce e Topu' la bula mea? Acum vreo trei săptămâni am făcut un top al pieselor despre Covid-19. Am descoperit atunci mai multe chestii interesante: YouTube este un indicator destul de eficient al succesului general al unui gen muzical, al unui artist sau al unei piese. Lumea de la mine din bulă ascultă muzici foarte diferite și în general mișto. Fascinația omului pentru topuri este nemărginită și făr' de moarte. De-asta m-am hotărât ca, lunar, să fac un top al succesului pe YouTube înregistrat de piesele lansate în ultimele 30 de zile. Voi face mereu la fel: întreb la mine pe Facebook ce muzică s-a lansat luna asta, apoi ordonez piesele primite în comentarii după numărul de views pe zi pe care îl au de la lansare. Adică numărul de views din ziua în care fac topul împărțit la numărul de zile care au trecut de la lansarea piesei. Știu că modul de departajare nu-i perfect, însă e topul meu, bula mea, deci fac ce vreau! Lăsând gluma la o parte, chiar cred că numărul de views pe zi reprezintă un indiciu clar pentru succesul unei piese, mai ales în prima lună de la lansare. La ce e bun Topu' la bula mea? Păi eu zic că e destul de evident: aflăm cu toții despre muzică nouă, descoperim artiști și ne prindem cum stau genurile muzicale unul față de celălalt în preferințele poporului. Să nu uităm că YouTube este modalitatea principală în care românii consumă muzică online. Ce zic eu între piese sunt părerile mele personale. Am să încerc să zic de bine când e de zis de bine și să tac atunci când ar fi de zis de rău. Eu zic, deși știu că zic degeaba. M-aș bucura mult să primesc niște feedback despre "Topu' la bula mea". Ce e bine, ce poate fi mai bine și ce ar trebui să nu mai fie - astea-s informații care m-ar ajuta mult să pot să fac din topu' ăsta o treabă mișto și de durată.

May 4

45 min

Status pandemie Covid-19 Au trecut 7 săptămâni și o zi de când autoritățile au emis și pus în aplicare primele măsuri de luptă împotriva Covid-19. Ele au vizat, atunci, evenimentele de mai mult de 1.000 de oameni. În 50 de zile s-a ajuns la stare de urgență națională prelungită până la jumătatea lunii mai și la o serie de măsuri drastice, între care interzicerea liberei circulații a populației și carantinarea totală a unor zone și orașe din țara noastră. Săptămâna trecută s-au emis primele declarații oficiale care prevăd ridicarea stării de urgență începând cu data de 15 mai. Se pare însă că restricțiile privind adunările publice vor rămâne în vigoare pentru o perioadă ce urmează să fie stabilită în funcție de evoluția pandemiei. Între timp, numărul de cazuri confirmate în România ajunsese duminică, 12 aprilie, la 10635, cu 218 confirmate în precedentele 24 de ore. Asta înseamnă cu 4335 de cazuri mai multe decât acum două săptămâni. Adică o creștere de 59,23%. Creșterea e cu aproximativ 4 procente mai mică decât cea înregistrată acum trei săptămâni, dar ea există în continuare. Numărul de decese la noi in țară ajunsese la 608, cu 302 mai multe decât acum două săptămâni. La nivel global, media de creștere zilnică a cazurilor confirmate în ultima săptămână a fost de +2,45%, cu o diferenta în plus de 1,65% față de acum două săptămâni. Cifrele astea globale și naționale ne pot indica faptul că scăderea de acum două săptămâni nu reprezintă deloc un semn clar că pandemia pierde din puteri la nivel global sau că la noi în țară încă nu s-a atins punctul maxim al infectării populației. Nu dau informațiile astea ca să ne panicăm mai tare, ci le dau pentru că eu consider că e imperios necesar să fim realiști în perioada asta, să rămânem cu toții calmi și cu picioarele pe pământ și, mai ales, să nu avem așteptări false nici cu plus, nici cu minus. Cuza Acum două săptămâni am postat topul pandemiei și, la postarea de pe Facebook unde am cerut oamenilor să mă ajute cu piese despre Covid-19, s-a iscat o discuție despre Noaptea târziu: sunt ei artiști sau nu? Cuza s-a băgat și el în vorbă. Din felul deștept în care a comentat mi-a răsărit ideea de a-l avea pe el invitat în podcast, că și așa trecuse o grămadă de vreme de când o tot ardeam solo. I-am scris, omul a acceptat și a rezultat o discuție despre care eu am zis că o să aibă maxim o oră, a durat aproape două și s-a terminat doar pentru că trebuia Cuza să intre într-o alta conferință, că altfel noi am mai fi avut de povestit. Despre ce am vorbit cu Cuza O istorie amănunțită a primelor vloguri Noaptea târziu. Viața de student în Timișoara. Întâlnirea cu Zmenta. Cum s-au aliniat planetele la început de tot. Faima, banii și femeile. Glumesc. Despre femei n-am vorbit. Monetizarea unui canal de YouTube plin cu parodii. (Sau cum casele de discuri din România știu să zică mersi, dar nu prea plătesc.) Ce înseamnă pentru un artist să-l parodieze Noaptea târziu. De ce merg parodiile de piese străine decât alea de piese românești. Cum a evoluat YouTube în ultimii 5 ani. Colaborarea cu Cat Music. Ce-i important să știi atunci când te ocupi de propriul tău canal de YouTube. Ce înseamnă maneaua pentru români. Toleranță față de genuri muzicale care nu-ți plac. (Bine, aici am vorbit mai mult eu. Recunosc.) Cuza, îți mulțumesc pentru că ai avut răbdare să stăm de vorbă. Din entuziasmul pe care îl aveai în răspunsuri mi-am dat seama că ai norocul să fi un om care face fix lucrul pentru care s-a născut. Recunosc acum că înainte de episodul ăsta de podcast nu eram eu mare fan sau consumator de Noaptea târziu. Dar acum sunt. M-am abonat și am pus și colopțel. Și v-aș sfătui să faceți și voi la fel, pentru că sunt multe de învățat despre online de la oamenii ăștia.

Apr 27

97 min

Status pandemie Covid-19 Au trecut 5 săptămâni și o zi de când autoritățile au emis și pus în aplicare primele măsuri de luptă împotriva Covid-19. Ele au vizat, atunci, evenimentele de mai mult de 1.000 de oameni. În 35 de zile s-a ajuns la stare de urgență națională prelungită până la jumătatea lunii mai și la o serie de măsuri drastice, între care interzicerea liberei circulații a populației și carantinarea totală a unor zone și orașe din țara noastră. Între timp, numărul de cazuri confirmate în România ajunsese duminică, 12 aprilie, la 6300, cu 310 confirmate în precedentele 24 de ore. Asta înseamnă cu 2436 de cazuri mai multe decât săptămâna trecută. Adică o creștere de 63,04%. Creșterea e mai mică decât cea înregistrată acum două săptămâni, dar ea există în continuare. Numărul de decese la noi in țară ajunsese la 306, cu 158 mai multe decât săptămâna trecută. La nivel global, media de creștere zilnică a cazurilor confirmate în ultima săptămână a fost de -0,8%, cu o diferenta in minus de 6.63% față de săptămâna trecută. Cifrele astea globale și naționale ne pot indica faptul că pandemia pierde pentru a doua săptămână la rând din putere la nivel global, dar în România încă nu s-a atins punctul maxim, după cum, de altfel, ne tot spun și autoritățile. Nu dau informațiile astea ca să ne panicăm mai tare, ci le dau pentru că eu consider că e imperios necesar să fim realiști în perioada asta, să rămânem cu toții calmi și cu picioarele pe pământ și, mai ales, să nu avem așteptări false nici cu plus, nici cu minus. Ce fel de top avem noi aicea? Se pare că, de când stau în casă, am cam dat în mania sintezelor și statisticilor. Nu știu dacă e de bine sau de rău, știu doar că nici azi nu e altfel. M-am hotărât să fac un top al pieselor care au pandemia drept subiect pentru că văd două posibile câștiguri din studiul ăsta al meu. În primul rând pentru a-i ajuta pe cei pe care îi bate gândul să lanseze ceva să-și dea seama cam ce și cum s-a făcut până acum. În al doilea rând pentru a vedea și felul în care diverse categorii de fani apreciază (sau nu) implicarea artiștilor lor preferați în subiecte actuale. Cum am făcut acest top? Păi, simplu. Am pus o întrebare pe Facebook-ul meu propriu și personal sau, ca să folosesc o expresie de mor io de dragul ei, am întrebat la mine-n bulă: cine ce-a auzit de piese lansate despre pandemie. Am făcut un top în care am inclus absolut toate informațiile primite de mine pe Facebook și bazându-mă pe cifrele de pe YouTube. Am ales să fac așa pentru că YouTube este principalul fel în care românul consumă muzică online și este, totodată, și singurul care oferă date publice despre audiență în timp (aproape) real. Topul este făcut în funcție de numărul mediu de views pe zi - care este numărul total de views la momentul studiului (adică ieri) împărțit la numărul de zile trecute de la momentul lansării. La fiecare piesă (cu o singură excepție notabilă) am făcut cam același lucru - câteva informații despre efectul pe care l-a avut asupra publicului, câteva vorbe despre piesă. Astea din urmă sunt la nivel de impresie personală, nu trebuie luate ca literă de lege. Din cauză că am luat YouTube ca etalon, există niște artiști pe care nu i-am putut include în top, pentru că piesele lor au fost postate pe alte platforme. Îmi pare, deci, rău pentru Riyan și Paula Selling. De ce de data asta cred că bula mea e importantă. Păi e simplu. Pentru că, prin natura activității mele, am în lista de prieteni de pe Facebook o mulțime de oameni din industria muzicală. Astfel încât cred și sper că ei s-au activat și au comentat frumușel cu un număr cât mai mare din totalul de piese despre pandemie. Top piese despre pandemie 9. Vizi - "Împreună / Egyutt" Dată de lansare: 4 aprilie; număr total de views: 662; medie de views pe zi: 83. Foarte mișto mood are. E o piesă didactică, în care Vizi ne explică optimist și amuzant cam ce avem de făcut în perioada asta. Mi se pare una din cele mai mișto piese pe care le-am auzit din toate pe care le are topul și îmi pare foarte rău că are atât de puține views. Mi se pare mișto ca mesaj și ca universalitate. E genul de piesă pe care o ascultă fără să fie deranjat cam orice om la orice vârstă. Clipul e foarte tare, filmat pe acasă, prin studio și cu tot felul de oameni care fac lip sync pe refren. Unii sunt anonimi, alții sunt din industria muzicală. Iar Vizi dând rap în maghiară e o chestie pentru care merită să asculți piesa până la final. Felicitări, Vizi! 8. Tobi Ibitoye - "Love and a Song" Dată de lansare: 10 aprilie; număr total de views: 900; media de views pe zi: 450. E o piesă tipică pentru el, îl recunoști de cum o auzi. E pozitivă și optimistă, chiar dacă lentă și un pic apăsătoare ca atmosferă. Ideea de bază e că muzica ne unește pe toți, indiferent de unde suntem sau de cât, Doamne ferește, singuri suntem. Tot ce ne trebuie e dragoste și un cântec. Personal, îmi place foarte mult. 7. Claudia Șuteu - "#staiacasă" Data de lansare: 23 martie; număr total de views: 16.537; medie de views pe zi: 827. Mărturisesc că eu până ieri nu auzisem despre Claudia Șuteu, așa că îi mulțumesc Paulei Selling pentru că mi-a lăsat un comment la postare cu piesa ei. E mainstream, foarte happy, și are o abordare destul de originală:  să stai acasă nu mai e o obligație, ci o dorință împlinită. Că doar toți, în tumultul vieții de dinainte de Covid-19, ne doream să avem mai mult timp să stăm pe acasă. Videoclipul e destul de profi față de altele din perioada asta. Pare să aibă o echipă care l-a filmat, chiar dacă acasă la ea. Sau mă rog, într-un loc care se vrea a fi la ea acasă. Pe final doar apar câteva imagini stock. Nu m-am documentat foarte tare, însă Claudia pare artist mainstream independent acum - ceea ce o treabă foarte curajoasă. 6. Park Place - "Poate fi chiar bătrânul tău" Data de lansare: 7 aprilie; număr total de views: 5.011; medie de views pe zi: 1002. Ăsta e un alt artist de care eu nu am mai auzit niciodată până ieri. E semnat la Sprint Music, piesa e lentă și are ca mesaj ideea că boala poate lovi pe oricine, indiferent dacă sunt copii sau batrâni. Are clip, care pare o îmbinare de imagini stock cu imagini filmate special. E o piesă tristă, puternică din punct de vedere emoțional. Mie unuia mi s-a părut totuși că ar avea nevoie de nițică percuție. 5. Vița de vie - "84-85 / Muzica nu moare niciodată" Data de lansare: 18 martie; număr total de views: 41.543; medie de views pe zi: 1662. E o piesă foaaarte mișto de la Vița. O piesă puternică, despre cât de mult vrem cu toții să ne gândim la un mâine mișto și să uităm de perioada asta. Tind să cred că nu a fost scrisă chiar în timpul pandemiei, ci înainte și s-a cam potrivit. Ce e foarte interesant la piesa asta e că e scrisă de Bean de la Subcarpați. Ceea ce explică pe deplin fluierul. Iarăși - o piesă care îmi place foarte mult. "Muzica nu moare niciodată" are clip simplu, filmat în studio. 4. Randi - "Suflete în carantină" Data de lansare: 7 aprilie; număr total de views: 327.472; medie de views pe zi: 65.494; era pe locul 17 în trending ieri. E, de fapt, o piesă de dragoste care aduce cumva și carantina în discuție. E o piesă lentă și tristă așa cum îi place lui Randi să compună. Subiectul e cam așa: ei nu se pot vedea, nu pentru că nu vor, ci pentru că nu e voie. Cu toate astea, el o visează și dragostea din inimile lor rezistă, pentru că iubirea nu poate fi carantinată. Pare genul de piesă pe care să și-o trimită unul altuia îndrăgostiții pe care îi ucide distanța - adică adolescenții în principal. Cifrele arată clar că și-o cam trimit. 3. Smiley și Cabron - "Cine-i salvează pe eroi" Data de lansare: 2 aprilie; număr total de views: 844.505; medie de views pe zi: 84.451; era pe locul 39 în trending ieri. Aici avem un caz un pic mai special. E o piesă care s-a lansat mai întâi fără clip, apoi, ieri, a apărut și clipul. Le-am pus la socoteală pe amândouă. Clipul e extrem de emoționant. Cine l-a făcut s-a priceput foarte bine să îmbine imagini stock cu imagini preluate de la știri și cu câteva cadre filmate special. Titlul explică destul de bine totul - e o piesă despre eroii din prima linie: medici, cadre medicale, militari, polițiști. Atât Smiley cât și Cabron au mai avut de-alungul timpului piese manifest și piese împreună. Și au dat-o bine. Îmi place foarte mult subiectul - pentru că e unul care e destul de controversat. Am văzut cu toții știri despre asistente medicale cărora li s-a interzis accesul în magazine sau li s-a aruncat clor pe ușă. Ce mi se pare foarte altfel la piesa asta e că, spre deosebire de alte piese cu subiect social de la Smiley, nu debordează de optimism. 2. Noaptea târziu - "Corona" Data de lansare: 21 martie; număr total de views: 3.344.128; medie de views pe zi: 152.006. Era pe locul 27 în trending ieri. Nu e piesă proprie, dar este, totuși, o piesă despre pandemie. E, evident o parodie, că doar asta e specialitatea Noaptea târziu. Piesa originală este una din cele mai controversate piese ale momentului - cover după Jador și Lino Golden - "Dau Moda". E haioasă și mișto, însă mi s-a părut un pic ciudat felul în care băieții găsesc necesar să spună de două ori că totu-i la mișto. Carevasăzică le-a cam ajuns și lor hatereala la os, ceea ce spune multe despre noi ca nație, nu despre ei ca artiști. Ca toate piesele Noaptea târziu, evident că și asta are clip filmat acasă la fiecare membru al trupei. Dani Mocanu - "Nimic nu mă oprește" Data de lansare: 10 aprilie; număr total de views: 1.166.496; medie de views pe zi: 583.248. Era pe locul 4 în treding ieri. Le mulțumesc lui Cristi Stan de la Sublime și lui Mihai Moldoveanu de la Jazzy Bit pentru că mi-au trimis piesa asta. La modul cel mai sincer. Videoclipul e... merită văzut. N-am să zic nimic altceva decât că textul acestei piese este după cum urmează: "Ne-a scos armata în stradă în toată țara, dar orice amendă îmi iau, eu tot mă duc la ea. Și să mă-nconjurați cu o mie de blindate, eu tot am să fiu în patul ei la noapte. Nimic nu mă oprește, nicio lege, atunci când iubesc, fiindcă am nume și putere și deranjul vi-l plătesc. Bă, hai, dați la o parte tăncuțu’ să treacă Dănuțu’. Închideți-mă cu ea, cu ea într-o cameră, c-avem provizii și bani pentru încă o viață. Și, la ce mult ne iubim, de nimic nu ne pasă. Luați exemplu’ de la noi și stați și voi în casă. Am scris o adeverință cum că o iubesc, da’ nu le-arăt traseu’ că mă urmăresc. Dacă ν-arăt poza cu ea, o să tremurați și o să vreți și voi să vă izolați. Nimic nu mă oprește, nicio lege, atunci când iubesc, fiindcă am nume și putere și deranjul vi-l plătesc. Bă, hai, dați la o parte tăncuțu’ să treacă Dănuțu’. Închideți-mă cu ea, cu ea într-o cameră, c-avem provizii și bani pentru încă o viață. Și, la ce mult ne iubim, de nimic nu ne pasă. Luați exemplu’ de la noi și stați și voi în casă. Un fel de concluzie YouTube are un mare avantaj - e total obiectiv. El reflectă în totalitate preferințele publicului, fără a putea fi acuzat de vreun fel de părtinire. Evident că o piesă lansată pe un canal puternic are mult mai multe șanse să strângă views decât una lansată pe un canal mititel. Așa este. Însă am două observații. Unu: dacă piesa nu prinde, poate fi canalul oricât de puternic, nu ajută la mare lucru. Și doi: canalele cu mulți subscriberi au ajuns puternice pentru că postează muzică pe care majoritatea o consideră a fi bună. Per ansamblu, cred că analiza asta e bună pentru a duce la capăt un soi de radiografie a publicului din România. Avem același subiect, de mare interes pentru absolut toată lumea în aceste momente, cântat de artiști aparținănd mai multor stiluri. Popularitatea genului muzical aș fi tentat să spun că reiese din locul în top. Așa că vă rog eu puneți-vă următoarea întrebare: câți oameni reacționează la genul muzical pe care îl abordați? Sunteți Dani Mocani sau Viți de Vii? Pentru că, ăsta-i adevărul, Vița de Vie nu are cum să ajungă vreodată la cifrele lui Dani Mocanu. De-asta important e să nu uitați nicio clipă cât de mare e felia de piață cărei vă adresați. Când i-ați atins pe toți ai voștri, e, atunci tre' sa începeți să fiți creativi rău de tot.

Apr 13

23 min

Status pandemie Covid-19 Au trecut 4 săptămâni și o zi de când autoritățile au emis și pus în aplicare primele măsuri de luptă împotriva Covid-19. Ele au vizat, atunci, evenimentele de mai mult de 1.000 de oameni. În 28 de zile s-a ajuns la stare de urgență națională și o serie de măsuri drastice, între care interzicerea liberei circulații a populației și carantinarea totală a unor zone și orașe din țara noastră. Între timp, numărul de cazuri confirmate în România ajunsese duminică, 29 martie, la 3864, cu 251 confirmate în precedentele 24 de ore. Asta înseamnă cu 2100 de cazuri mai multe decât săptămâna trecută. Adică o creștere de 119,04%. Numărul de decese la noi in țară ajunsese la 148, cu 110 mai multe decât săptămâna trecută. La nivel global, media de creștere zilnică a cazurilor confirmate în ultima săptămână a fost de 5,83%, cu o diferenta in minus de 6.78%. Adică au fost semnalate cu 54,2% mai puține cazuri. Cifrele astea globale și naționale ne pot indica faptul că pandemia pierde din putere la nivel global, dar în România încă nu s-a atins punctul maxim. Nu dau informațiile astea ca să ne panicăm mai tare, ci le dau pentru că eu consider că e imperios necesar să fim realiști în perioada asta, să rămânem cu toții calmi și cu picioarele pe pământ și, mai ales, să nu avem așteptări false nici cu plus, nici cu minus. Analiză de comunicare. Am analizat comunicarea de criză a artiștilor acum două săptămâni și am descoperit, sincer să fiu, niște chestii foarte mișto pe de-o parte și foarte... cum să zic io... interesante pe de alte părți. Dar mi-am dat seama că pentru noi, cei din industrie, comunicarea asta nu e foarte relevantă decât dacă am vrea să avem exemple de "așa da" și "așa nu". După feedback-ul foarte mișto pe care l-am primit la podcastul de săptămâna trecută, după încă un episod foarte mișto de #MMBinterviews cu Iulia Popovici, episod din care am aflat despre felul dezatruos în care a comunicat U.C.M.R. - A.D.A. în criza asta și după o nouă inițiativă foarte mișto marca Global Records, care a publicat micro-ghid fiscal pentru cei din industria muzicală în aceste momente, m-am hotărât să arunc o privire mai atentă asupra felului în care au comunicat marii jucători din industria muzicală românească în această criză. Am luat O.G.C.-urile și cele mai mari case de discuri din țară la puricat. Adică site-urile, paginile de Facebook, Instagram-urile și canalele de YouTube ale: Cat Music, Roton, Universal Romania, MediaPro Music, UCMR - ADA, CREDIDAM și UPFR. N-am intrat foarte tare în cifre, am spus doar câți followers au fiecare pe fiecare canal de comunicare, am dat numărul total de postări din 8 martie până în 5 aprilie, câte postări despre Covid-19 sunt, ce fel de postări și, acolo unde e cazul, am să și comentez. Vă avertizez că am lăsat zemoasele O.G.C.-uri la final. Au fost câteva minute pe care le-am petrecut hotărându-mă dacă să dau rezultate și în scris. Și m-am hotărât. Nu le dau. Va trebui să ascultați podcastul dacă le doriți. Dau așa, doar câteva chestii din casă despre fiecare. Cat Music e pe locul 1 la absența pandemiei din comunicare. Roton e un pic în pană de idei originale. Universal Music România e destul de tare, doar că nu pare să fie deloc din România. MediaPro Music mi-a cam plăcut. Global Records primesc premiul pentru comunicator în vreme de criză din partea mea. La ogeceuri e jale în primul rând pentru că ele ar fi trebuit să fie organizațiile care să aibă grijă de membrii lor și să comunice corect și coerent informații care să le fie de ajutor. Asta ca să nu încep să dau exemple de pe afară, unde ogeceurile se implică activ, cu bani, pentru sprijinirea membrilor, că o dau în hatereală. Pentru UPFR pandemie înseamnă doar program modificat, dar și introducerea termenului "telemuncă", vajnic reprezentant al limbii de lemn nedat la rindea. CREDIDAM oferă niște jumătăți de informații eronate care nu pot decât dăuna. Iar UCMR-ADA a pornit într-o luptă care există doar în căpșorul cuiva de acolo, dar care n-are cum să se termine bine pentru nimeni.

Apr 6

48 min

Status pandemie Covid-19 Au trecut 3 săptămâni și o zi de când autoritățile au emis și pus în aplicare primele măsuri de luptă împotriva Covid-19. Ele au vizat, atunci, evenimentele de mai mult de 1.000 de oameni. În 21 de zile s-a ajuns la stare de urgență națională și o serie de măsuri drastice, între care și interzicerea liberei circulații a populației. Între timp, numărul de cazuri confirmate în România ajunsese duminică, 29 martie, la 1760, cu 308 confirmate în precedentele 24 de ore. Numărul de decese la noi in țară ajunsese la 38. La nivel global, media de creștere zilnică a cazurilor confirmate în ultima săptămână a fost de 12,61% - ceea ce inseamna că suntem încă departe de momentul în care putem spune că se întrevede sfârșitul crizei. Nu dau informațiile astea ca să ne panicăm mai tare, ci le dau pentru că eu consider că e imperios necesar să fim realiști în perioada asta, să rămânem cu toții calmi și cu picioarele pe pământ și, mai ales, să nu avem așteptări false nici cu plus, nici cu minus. Subiectul episodului de podcast de azi: Azi vă povestesc despre o inițiativă pe care eu unul o consider destul de ciudată. M-am gândit mult dacă să vorbesc despre asta sau nu, dat fiind faptul că e foarte ușor să fiu acuzat de lipsă de obiectivitate. Însă m-am hotarât să o fac, în cele din urmă, pentru că eu cred că argumentele mele vor ajuta multă lume să ințeleagă de fapt, cum funcționează o parte a industriei muzicale. Care da, încă funcționează. Apropo de comunicare în timp de criză, în urmă cu 8 zile, pe 20 martie 2020, pe pagina de Fb Cat Music apărea un mesaj din partea lui Dan Popi, General Manager. „Este un moment critic în istoria omenirii. Izolarea oamenilor, absolut necesară, a încetinit economia și a limitat drastic resursele. Noi, cei care generăm muzică, autori, artiști, producători, facem apel la colegii noștri din mass media să difuzeze cu precădere conținut românesc. Pentru cei mai mulți artiști situația este dramatică din cauza anulării tuturor evenimentelor, de aceea este important ca în aceste zile dificile să păstrăm banii în țară." – Dan Popi, General Manager Cat Music. Câteva zile mai târziu HaHaHa Production, Quantum Music și Global Records duceau lucrurile cu un pas mai departe, printr-un mesaj transmis direct Ministrului Culturii. Vinerea trecută am avut o discuție foarte mișto cu Iulia Popovici, specialistă in tot ce inseamna sector cultural independent. În discuția asta s-a atins și ideea radiourilor și televiziunilor care să difuzeze mai multă muzică românească. Din discuție mi-a venit ideea acestui episod de podcast. Apoi, după ce l-am creionat, am stat de vorba cu Răzvan Ailenei, om pe care îl cunoaște cam toată industria muzicală din România și care m-a ajutat să conturez mai bine ideile pe care voiam să le enunț. Așadar, ascultând episodul de pocast de azi aflați răspunsuri la următoarele întrebări: Cam câți bani plătesc radiourile și televiziunile din România pe operele pe care le difuzează? Cât de des plătesc radiourile și televizinile din România bani pe care le difuzează? În ce conturi plătesc radiourile și televiziunile din România banii? Care sunt principalele O.G.C.-uri de la noi din țară, pe cine reprezintă ele și care e principala lor activitate? Cât durează de fapt până banii plătiți de radiourile și televiziunile din România ajung în buzunarele artiștilor și compozitorilor? Când ar ajunge banii la artiști și compozitori dacă radiourile si televiziunile din România ar începe să difuzeze mult mai mult conținut românesc de mâine? Aceeași piesă difuzată pe un radio de nișă sau pe unul din cele mai populare posturi TV din România aduce la fel de mulți bani în buzunarele deținătorilor de drepturi? Dacă nu, cam care e diferența? Cum a afectat criza Covid-19 audiențele TV? Dar pe cele radio? Ce efect ar avea asupra audienței o schimbare majoră a tipului de opere transmis de fiecare radio și televiziune? Care sunt artiștii și compozitorii care ar beneficia cel mai mult de pe urma unei astfel de schimbări? Cât din banii pe care radiourile și televiziunile îi plătesc pentru operele difuzate ajung de fapt la artiști și compozitori? Există oameni și/sau organizații care ar beneficia mai mult de pe urma măsurii de a difuza preponderent conținut românesc decât artiștii și compozitorii? Dacă da, de ce? Ce soluții s-au găsit până acum și de cine? În încheiere, aș vrea să menționez că, în principiu și la nivel personal eu sunt de acord cu o normă care să oblige toate posturile radio și tv să difuzeze conținut local într-o anumită măsură, așa cum se întâmplă, de exemplu, în Franța. Beneficiile pe care această normă le-ar aduce industriei muzicale românești sunt extraordinare. Însă aceste beneficii s-ar vedea în timp, ele nu pot fi în niciun caz o soluție a crizei Covid-19. În plus, o astfel de normă ar trebui luată după consultarea tuturor celor implicați. Adică ar trebui ca, la aceeași masă, să se așeze reprezentanți ai creatorilor de conținut români, ai radiourilor, ai televiziunilor și ai autorităților. Împreună, ar trebui să se ajungă la o soluție, după un dialog. Doar așa ar s-ar putea ca această inițiativă să existe, să reziste și să ajungă să facă și bine. Trăim o perioadă în care e nevoie de acțiune. ACUM! De soluții directe. Adică să FACEM fiecare ce poate. Să arăți cu degetul spre altul și să zici: "să facă ăla așa!" -  asta nu e o soluție, ci poate să-ți aducă, eventual, niște capital de imagine de la cei care știu prea puține despre mecanismele industriei.

Mar 30

37 min

Episodul de azi, cu numărul 30 la total și al doilea de când cu Coronavirus în viețile noastre, se vrea a fi o analiză de comunicare online. Recunosc că research-ul mi-a luat cam o zi, carevasăzică sper să vă folosească rezultatul și să nu fi muncit degeaba. Să vă explic cum am procedat. În primul rând am pornit de la ideea că oamenii care comunică influent în online sunt cei care și-au dat seama de importanța digitalului în viețile noastre destul de devreme și, în decursul timpului, au reușit să se mențină relevanți și să atragă o halcă importantă de public care să le fie și să le rămână aproape. Din punctul meu de vedere cel mai bun indice al acestui gen de comunicator este pagina de Facebook. Că de acolo s-a pornit revoluția social media în viețile noastre. Iar o pagină de Facebook puternică arată că ai fost acolo de la început și că te-ai ocupat de ea și când era ușor, dar și când s-a pus robinet la reach. Cu cât știu eu despre digital, am intrat pe Facebrands, ca să iau de acolo cele mai șmechere pagini de Facebook din România. Doar că site-ul este momentan neactualizat. Nu se știe de când și cât durează, așa că am zis "pas." Apoi am întrebat niște oameni mai pricepuți ca mine la treburile astea. Atât Avin cât și Marian m-au trimis în același loc: Social Bakers. Și, dacă m-au trimis ei, eu m-am dus. De-acolo am luat top 20 oameni. De orice profesie, de orice vârstă... orice om. Nici n-a fost greu, pentru că primele branduri apar abia pe locurile 9 și 10. Carevasăzică primul lucru pe care l-am învățat despre paginile de Facebook (care e cam la mintea cocoșului, de fapt) e că brandurilor le e mult mai greu să adune fani decât oamenilor. Top 20 arată așa: Inna Andra Akcent Giuliano Stroe Antonia Smiley Alexandra Stan Valentin Bosioc Andreea Bălan Connect-R Tony Poptămaș Elena Gheorghe Doctor Andrei Laslău Delia Lora Edward Maya Cătălin Măruță Klaus Iohannis Andreea Bănică Anda Adam Booon! După aia ce-am făcut? Am acordat 20 de puncte pentru locul 1 și, luând-o binișor la vale pe top, 19 pentru 2, 18 pentru 3 și bla-bla 1 punct pentru locul 20. Doar că online-ul nu înseamnă numai Facebook. Așa că la top 20 Facebook am studiat cum stă treaba pe încă două platforme: Instagram și YouTube. Am intrat la fiecare din cei 20, am numărat, am făcut top separat pe fiecare din cestelalte două platforme și am punctat la fel, în funcție de numărul de subsciberi pe YouTube și cel de followers pe Instagram. Apoi am adunat numărul de puncte obținute de fiecare pe cele 3 platforme și am rămas, în funcție de rezultate, cu următorul top 10: Inna Andra Antonia Smiley Alexandra Stan Akcent Andreea Bălan Delia Giuliano Stroe Connect-R Ce am învățat eu din research-ul ăsta de până acum? Păi destul de multe. Că maneliștii sau soliștii de etno/populară, de exemplu, n-au atâția fani în online pe cât te-ai aștepta. Și ăsta mi se pare un subiect destul de interesant de dezbătut de vreun expert în digital. Că, de fapt, nimeni nu se poate compara cu amprenta digitală pe care o au artiștii din mainstream-ul muzical. Nu tu sportivi internaționali (Simona Halep nu a intrat nici în top 20), nu tu politicieni (Iohannis n-are canal de YouTube propriu, iar pe Insta e praf), nu tu actori, băieți de standup, vloggeri, ghicitoare, oameni de televiziune, înțelepți ai neamului. Există un singur nume în top 10 care nu-i din industria muzicală, iar ăla e al unui atlet adolescent (Giuliano Stroe) a cărui poveste nu o cunosc exact, însă cred că a suscitat foarte mult interes la un moment dat. Bun. Aflasem, la câteva ore bune după ce mă apucasem să pregătesc episodul podcastului de azi, care sunt oamenii a căror comunicare online ar putea avea cel mai mare ecou la noi în țară. Așa că m-am apucat să studiez ce și cum a comunicat fiecare în ultima perioadă. Mai jos modul în care m-am organizat. Am socotit ziua de 8 martie 2020 ziua zero a studiului meu, pentru că ea este prima în care autoritățile românești au emis o hotărâre care ne-a afectat viața în mod direct: interzicerea evenimentelor de peste 1.000 de participanți. Am numărat postările de pe Facebook, Instagram și YouTube ale fiecăruia și am socotit câte dintre ele n-au avut nicio legătură cu pandemia de Coronavirus. Am notat data la care fiecare din ei a comunicat pentru prima oară ceva despre subiect și felul în care a comunicat. Unul din lucrurile pe care nu le-am analizat a fost reacția oamenilor la postările despre Coronavirus. Evident că ea ar trebui să fie un semnal pentru comunicator întru ajustarea mesajului. Însă perioadele de criză ar trebui să fie mai degrabă despre a comunica în mod corect și responsabil decât despre reach, engagement și alți parametri care sunt zei atotputernici ai vieții noastre digitale normale. La fel de evident mi se pare că mesajul comunicat corect și responsabil va fi mai eficient dacă va fi comunicat în tone of voice-ul normal al comunicatorului. Iar acum, dacă vreți să aflați concluziile la care am ajuns, plus un pomelnic destul de haios de nume pe care oamenii din bula mea de pe Facebook îi consideră lideri de opinie, vă rog să dați "Play" cu încredere episodului de azi. Eu vă zic atât: la unii se vede politică de comunicare de brand, alții se fac că plouă și mai sunt și de cei ce o iau ușurel pe lângă drum.

Mar 23

49 min

E primul (și sper unul din puținele) episoade înregistrate în timpul pandemiei de Coronavirus care a pus cea mai mare parte a industriei muzicale pe hold. În momentul în care scriu rândurile astea numărul de cazuri raportate la nivel mondial conform site-ului worldometer.com tocmai a depășit 170.000. În afară de bani, un alt element foarte important pe care și-l poate pierde industria muzicală este mintea. Niciodată nu am mai avut de-a face cu o asemenea criză în acest domeniu care, de aproximativ două săptămâni este văduvit de aproximativ 75% din veniturile sale (sectorul live). Astea sunt momente în care multe minți o iau razna pe câmpii din motivele evidente ale foamei iminente, dar și cele mai puțin bătătoare la ochi ale căderii în depresie cauzată de încetarea bruscă a unui ritm de viață frenetic. În episodul de azi am încercat să găsesc câteva soluții care să ne mențină pe linia de plutire câtă vreme stăm închiși prin case, câtă vreme meeting-urile și networking-ul s-au mutat de prin birouri și restaurante pe Skype și Facetime, câtă vreme cântările s-au mutat... la o dată ce va fi anunțată ulterior. Nu spun că decalogul meu e literă de lege sau că fiecare din punctele sale se poate aplica orbește oricui. Singurul meu gând a fost să vă dau o armă cu care să luptați contra depresiei, a paranoiei care ne pândește la fiecare colț de știre. Dacă din el vouă v-a venit o idee, alta decât ale mele, de a vă organiza timpul petrecut acasă într-un mod care să vă ferească de dilaila (cel puțin) și să vă pregătească pentru ce va urma după pandemie (la modul ideal), eu mă declar mai mult decât mulțumit.

Mar 16

26 min

Termenul ăsta de "gatekeeper" vine din știința comunicării și, pentru un neofit, pare să aibă un sens destul de alunecos. Dar de fapt nu-i așa. Gatekeper-ii sunt entități care, prin poziția și experiența pe care le au într-o piață, pot certifica din punct de vedere calitativ un mesaj. Iar pe noi, ăștia din industria muzicală, mesajul care ne doar cel mai tare este piesa, albumul, muzica. Ei bine, nu tre' să fi citit cine știe cât în domeniul ăsta ca să înțelegeți că, în prezent, muzica se lansează mult prea multă muzică. De-asta rolul lor, al gatekeeperilor care, prin prezența lor lângă mesajul tău, îți certifică anumite calități a devenit mult mai important decât a fost vreodată. Un gatekeeper poate fi oricine și orice: un impresar recunoscut în piață, un manager pe care îl cunoaște toată industria, un radio local sau unul național, o casă de discuri, o țară. Iar concluzia episodului de azi este una singură: dacă tu vrei să cucerești lumea cu muzica ta, strategia ta trebuie concepută ca un lung lanț de cuceriri de gatekeeperi. Fără ei, apar ratarea și frustrarea. Iar ăștia sunt cei mai mari dușmani pe care ți-i poți face în industria asta. Recomand, pentru o mai bună înțelegere a episodului de azi, și ascultarea acestui episod. sursa imagini: medium.com

Mar 9

29 min

Iaca am ajuns și la momentul în care am dat-o cu mucii-n fasole. Nu iremediabil, ci asa, la nivel de intenție. Să mă explic. Am pornit la înregistrat episodul de azi cu gândul de a face o pledoarie semi-amuzantă împotriva ideii de a cere ce piesă vrea un om din public de la DJ, de la trupa de coveruri sau de la artistul care-și cântă propriile piese. Asta aveam în cap când m-am apucat de înregistrat. Dar uite că există încă adevăr în vechea vorbă despre bicicletele de la Tohani care, dacă se stricau și le dezmembrai, riscau să se transforme în mitraliere la reasamblare, dat fiind faptul că, de fapt, fabrica de la Tohani nu fabrica biciclete, ci armament. Adică eu am pornit cu ideea de am enunțat-o mai sus, dar m-am ales tot cu un podcast adresat industriei muzicale și care ajunge la o altă concluzie decât cea pe care ar fi avut-o episodul așa cum îl "văzusem" eu inițial. În fond, e normal. Pentru că, dintr-un demers educativ adresat "profanilor" s-a cernut un episod care tratează o stare de fapt a publicului de peste tot din lume, o stare de fapt care nu dă vreun semn că s-ar schimba curând. Asemenea introducere alambicată nu cred să mai fi scris vreodată. Nu știu ce m-a apucat, zău. Ideea de bază e simplă: am vrut s-o cârmesc hăis, am ajuns cea, iar în episodul ăsta povestesc despre cum ar trebui tratat momentul "Bagă și tu piesa asta!" din punctul de vedere al omului care pune / face muzică. Gata! Hai că n-a fost greu.

Mar 2

22 min

Am ascultat ce am zis, așa cum fac mereu înainte să public. Și îmi asum două chestii: Am repetat unele chestii de mai multe ori pentru că eu cred că sunt importante. Când ascult podcasturi fac și alte lucruri, astfel încât există bucățele care-mi trec pe la urechi fără să ajungă și în creier. Am presupus că pățiți și voi la fel. Dacă doar eu sunt atât de cu mintea împrăștiată, îmi cer scuze. Am făcut o greșeală. Declarația Irinei, aia care a provocat întreg haloimăsul, n-a fost dată telefonic, așa cum spun eu în podcast, ci a fost dată într-un cadru oficial, la conferință de presă, cu toate notabilitățile implicate prezente. Chestie care nu mi se pare că ar contrazice în vreun fel concluziile la care ajung în episodul de azi, ci dimpotrivă. Dar pentru greșeală, mea culpa. E un studiu de caz din care cel mai mult au de învățat cei care formează echipele din jurul artiștilor. Răutatea gratuită și miștoul sunt chestii de luat în seamă oridecâteori se plănuiește comunicarea unui poriect. Ce spun în podcast am să scriu și aici: eu nu cred că este vina personală a Irinei. Evident că eu nu am de unde să știu exact cum s-au întâmplat lucrurile, cum au decurs negocierile, care a fost strategia de comunicare și cât de departe de plan a fost declarația ei inițială. Dar refuz să cred că a existat cineva care "așa a gândit-o". Mă bazez pe două lucruri în tot acest studiu de caz: pe experiența mea și pe declarația propriu-zisă. Nu vreau să calc pe nicio bătătură, vreau doar să subliniez chestiile care sunt de învățat dintr-un astfel de moment neplăcut. Nu-s fan Irina Rimes, însă îi recunosc meritele de artist mainstream de succes cu o carieră construită cu grijă. Nu știu ce pondere ocupă în cariera ei propria ei inițiativă și ce pondere ocupă implicarea echipei din spatele proiectului, însă e clar că într-o astfel de situație frâiele trebuie preluate de un om de comunicare. Un om care să înțeleagă care e mesajul de comunicat, cui se adresează și care sunt ideile de comunicat. După care, în măsura în care artistul e confortabil cu ideea de comunicare și e un bun comnicator, evident că aportul personal va contribui din plin la autenticitatea mesajului. Dacă vreuna sau amândouă din cele două condiții de mai sus nu sunt îndeplnite, atunci cu atât mai important devine rolul omului de comunicare. sursa foto: Agerpres

Feb 24

32 min

Concurența. Subiectul ăsta l-am mai adus eu în discuție eu, cel puțin tangențial. Da' de data asta mă iau cu el de piept. Pentru că, din păcate, în industria asta a noastră muzicală de prea multe ori am văzut că între noțiunea de concurent și cea de dușman se pune semnul egal. Și din cauza asta aproape nimeni nu crede în ideea că, dacă ne e tuturor mai bine, automat și mie îmi va merge mai bine. N-am să încep să elaborez pe tema asta a concurenței, pentru că sunt niște oameni care știu business mult mai bine decât mine și care au scris cărți despre asta. Eu am luat niște exemple de care m-am lovit eu până acum și am încercat să arăt cât de important e să înțelegi că moartea concurenței nu e un lucru pe care să ți-l dorești cu adevărat. Am vorbit despre patronul de club și despre fanii anumitor genuri muzicale ermetice, adică genul de grup care nu acceptă decât foarte greu nou-veniți în gașcă. Nici fani, nici artiști. Ideea asta mi-a dat-o Oldskull când a povestit despre fanii reggae.

Feb 3

22 min

Nu-mi aduc aminte să fi existat vreo trupă ai cărei membri să hotărască să se despartă și despre care oamenii să spună: "Da, mă așteptam să se despartă." E mereu o surpriză pentru care, aparent, nu există niciun motiv pertinent. Mai ales pentru oamenii care n-au făcut niciodată parte din industria muzicală. Da, pentru outsideri orice despărțire din asta pare total dubioasă. Până la urmă, ce-aveau, frate, de făcut? Să cânte împreună pe scenă. Mare brânză. Ăștia habar n-au ce greu se câștigă banii în viața adevărată, da' fac nazuri și se despart. Nu? Păi nu. De fapt nu-i deloc așa. Și tocmai ăsta e motivul pentru care m-am hotărât să dezvolt o postare pe Facebook pe care Cristi Stan a publicat-o în urmă ce ceva timp, pare-mi-se că în legătură cu despărțirea Iris. El a zis niște lucruri foarte adevărate acolo, iar eu, în cei 11 ani de Partyd, am învățat pe propria-mi piele destule lucruri despre ce înseamnă să faci parte dintr-un proiect care include mai mulți membri. Nu-i doar pentru outsideri episodul de azi. Ci și pentru cei care fac parte din trupe și care, poate, se gândesc prea puțin la adevăratele motive ale celor mai frecvente încordări din cadrul propriei echipe. Tot ce-mi doresc e să vă dau un pic de gândit.

Jan 27

26 min

Niiiici nu mai știu de când mă știu cu Oldskull. Sunt câțiva ani. L-am cunoscut, cel mai probabil, pe la vreun eveniment unde a venit ca DJ pentru unul din artiștii Okapi. Ce știu exact e că m-a impresionat din primul moment cu felul lui simplu și direct de a fi. E un gen foarte rar de om: băiat bun și drept. Adică un om care e pe pace, da' care are niște prinicipii pe care le apără, chiar dacă fără paloș. Cum n-am avut niciodată treabă cu hip hopul românesc altfel decât tangențial, n-aveam de unde să știu toată istoria lui de DJ. Consumator de rap, însă, am fost mereu, chiar și în cele mai furioase perioade ale mele de rocker fan Slayer ce eram eu. Pentru mine, chiar și atunci, Ice-T era zeu (mai ales pentru ce făcuse împreună cu Body Count), Ice Cube era semi-zeu, iar Paraziții și R.A.C.L.A. mi-au plăcut de când i-am auzit, adică de pe la sfârșitul anilor '90. Spun toate chestiile astea ca să vă lămuresc că nu mi-a fost greu să găsesc de vorbit cu Oldskull oridecâteori ne mai vedeam prin vreun colț de țară. Noroc cu Facebook-ul și cu Instagramul că așa am înțeles cât de tare e Oldskull pe felia asta a DJ-ilor care fac party-uri de rap. Și în câte proiecte e băgat. Iar în vara lui 2019, la Megadiscoteca Tineretului, el împreună cu DJ Lexi, deși scoși oarecum din zona lor de confort, mi-au rupt capul la niște party-uri Bad and Boujee în care au știut să amestece toate felurile de rap vechi și nou. Apoi, acum vreo două săptămâni, Oldskull mi-a scris că a făcut binging pe podcastul meu și că îl bate gândul să se apuce și el de treabă în sensul ăsta. Ba mi-a dat și o idee super-mișto pentru un episod de-al meu. Eu l-am încurajat și l-am poftit instant să îmi fie invitat mie, până să se apuce el de podcasting. Îmi vine să mă iau în brațe și să mă pup de bucurie, pentru că asta este una din cele mai mișto idei pe care le-am avut de când a fost zămislit podcastul lu' Fințescu. Preț de două ore, două beri și o conversație savuroasă, Oldskull a făcut o istorie a rapului românesc de pe vremea când gașca din Bacău era încă în Bacău, când încă funcționau centrele de închiriat casete video, iar lumea ieșea în discotecă fix pentru distracție, nu ca să se posteze pe Insta cu haștag ilovemylife. Și a adus istoria asta în prezent, odată cu un soi de poveste a vieții lui, spusă cu umor și cu o sinceritate foarte rar întâlnită în domeniul ăsta. E un episod din care poți să înveți despre rap, despre DJ-ing, despre business-ul de a conduce un club, despre muzică și despre cum să fii om. 

Dec 2019

114 min

Uite că a fost nevoie de 22 de episoade de podcast ca să primesc, în sfărșit, o sugestie de subiect de la un ascultător. Și mă bucur foarte tare din două motive: subiectul și ascultătorul. DJ Oldskull, după ce a făcut binging cu podcastul meu un weekend întreg, mi-a scris și m-a bucurat. I-am mulțumit omului și, evident, l-am întrebat dacă are în cap vreun subiect despre care și-ar dori să mă audă vorbind. Și Oldskull a zis un cuvânt: nostalgia. Normal că e vorba despre nostalgie în legătura cu muzica, că doar despre asta vorbesc eu aici de câțiva ani. Nostalgia care ne face să ne emoționăm atunci când auzim piese de pe "vremea noastră", piese pe care s-ar putea ca, în momentul în care le ascultam în tinerețe, să le fi luat la mișto. Ei bine, 20 de ani mai târziu, toate păcatele sunt uitate. Rămân doar ochiul umezit de Bambi, zâmbetul pierdut în reverie sau isteria pe care o vedeai la scena Nostalgia de la Neversea și Untold de anul ăsta și la câte și mai câte evenimente cu muzică retro au avut loc în ultima vreme în România. Nu mai contează că eu eram fan Slayer, tot mă bucur să aud Genius. E un fenomen care nu e însă limitat la patria noastră, ci e general valabil pe Pământ. De ce se întâmplă treaba asta? Iaca întrebarea la care încerc să răspund azi, la sugestia lui DJ Oldskull. Episodul de azi poate fi ascultat la pachet cu două episoade mai vechi, unul din sezonul trecut, în care explicam de ce 5gang este un produs foarte potrivit vremurilor pe care le trăim, și unul de sezonul ăsta, în care povesteam despre cultura muzicală, mai precis despre absența ei totală din educația pe care o primește majoritatea (Ha!) copiilor din zilele noastre acasă sau la școală. Data viitoare cred că nu mai vorbesc singur.

Dec 2019

30 min

  După cum zice fiecare început al podcastului meu, de cele mai multe ori e înregistrat în trafic. Și taman el, traficul, mi-a dat ideea de a povesti un pic despre răutatea care ne trage pe toți în jos oferind în schimb satisfacția falsă și de foarte scurtă durată de a lovi, cu vorba sau cu fapta. Poate exemplele pe care le dau nu-s cele mai fericite, însă ele pot fi înlocuite cu orice fel de situație vreți voi. Nu de situații în care ni se dă ocazia să fim buni și noi alegem să fim răi ducem lipsă în viață. Ci de momente în care alegem să facem ce-i corect, în care alegem să ajutăm fără să existe vreun profit palpabil pe undeva, pe la vreun orizont al gestului nostru de a ajuta. E un episod scurt, pentru că lucrurile pe care le spun nu-s noi. Sunt lucruri pe care le știm cu toții, dar pe care alegem să le ignorăm, să spunem că nu-i treaba noastră, că nu ne privesc. Ba ne privesc. Am fost, din nou, pătimaș. Pentru că așa-s eu. Pătimaș, pentru că sunt pasionat de muzică și de tot ce o înconjoară. sursă imagine: Al Bydaaiah

Nov 2019

25 min

Zic la începutul episodului de azi despre un articol pe care l-am scris mai de mult și care e relevant pentru episodul de azi al podcastului. E aici. Vă ofer azi un pic din ce am învățat de când lucrez eu în cluburi, adică de prin 2001. Și-s multe, multe rău lucrurile pe care le-am învățat în modul cel mai eficient cu putință: nu spuse de alții mai bătrâni și mai înțelepți, nu citite prin cărți, ci greșind. Lovind zdravăn cu fruntea în zidul neștiinței, așa le-am învățat pe cele mai multe din ele. E doar un început de conversație. Unul care privește problema asta nu din punctul nostru de vedere, nu din punctul de vedere al celor care mergem în cluburi, ci al omului care deține cârciuma. De prea puține ori le povestește cineva patronilor de club cum stă treaba, de fapt, cu toate chichițele industriei muzicale sau măcar a parții de industrie cu care se intersectează ei. Ascultând azi "Micul ghid" pe care taman ce-l public mi-am dat seama că-i chiar mic. Prea mic. Așa că voi continua să povestesc pe tema asta în episoade viitoare, pentru că eu cred că e mare nevoie să îi ajutăm pe patronii cluburilor în care se organizează evenimente să învețe repede și bine de unde, cum și de ce să invite artiștii care se potrivesc cu birtul lor ca stil muzical, preț, stil de show etc. Aștept cu mare interes sugestiile voastre. Despre ce să povestesc în următorul episod despre club?

Nov 2019

26 min

Pe Jonnessey îl cunosc din 2009, atunci când a fost unul din primii oameni care a văzut potențialul Partydului Kiss FM On Tour. De el mă leagă amintiri de prin cam toate colțurile țării, din toate perioadele anului, de toate soiurile posibile: de la pus lanțuri la roțile mașinii la 3 dimineața în vârf de munte pe un viscol teribil la concursuri de băut bere pe plaja din Costinești. Și ne leagă multe, foarte multe party-uri la care am lucrat împreună. Jonnessey e un prieten pe care te poți baza, e un ardelean care nu lasă niciodată presiunea momentului să-l grăbească, dar mai cu seamă este un profesionist desăvârșit. Știe care-i treaba pe care o are de făcut și o duce la bun sfârșit cu metodă și atenție. Ăsta e al doilea episod de podcast în care un DJ își povestește viața, după cel cu OLiX, care se pare că v-a cam plăcut și, sper eu, v-a și folosit. Pentru mine, povestea vieții lui de DJ nu e una nouă. Am auzit-o, pe episoade, într-o mulțime de conversații pe care le-am avut de-alungul anilor împreună cu Jonnessey. Dar acum a fost pentru prima oară când am auzit-o spusă pe toată deodată, ordonată cronologic. Și mi-am dat seama că, de fapt, povestea lui este și o istorie a discotecilor și cluburilor din România post '89. Dacă veți avea răbdare să ascultați până la sfârșit veți avea parte de un cadou: niște sfaturi gratuite de la un DJ care pune muzică din 1997. Iar sfaturile astea, după ce veți ști povestea lui, vor fi cu atât mai valoroase, pentru că se bazează pe cea mai bună școală pe care o poate avea cineva într-o meserie vreodată: experiența. Mulțumesc, DJ Jonnessey, pentru că ți-ai povestit viața de DJ la podcastu' lu' Fințescu. 

Nov 2019

80 min

  De data asta mi-a ieșit un episod care are oareșce alunecare de idei. Doar că mi-am dat seama că am o mulțime de podcasturi din astea didactice, în care sintetizez informații pe care eu le-am învățat în mult timp, din surse diferite și, mai ales, pe calea cea mai eficace: aia în care te lovești cu capul de pragul de sus. Apropo de asta, mereu m-am întrebat de ce trebuie neapărat să fie pragul ăl de sus, că mie mi se par multe situații în viață în care tre' să ajungi la ăl de jos și să dai zdravăn ca să-ți intre în tărtăcuță că nu e bună calea pe care mergi. Revenind, în episodul de azi povestesc pe scurt despre un eveniment care mi s-a părut genial, audiția noului album byron, "Nouă", care s-a întâmplat săptămâna trecută la Overground Music și la care m-am bucurat mult să fiu invitat. Povestesc și despre unul din cei mai fini cunoscători de muzici fine, Liviu Zamora, cu care mă știu efectiv de când eram copil. Și povestesc despre o treabă pe care mi-a zis-o și care mi dat brainfreeze. Da, o parte din chestiile pe care le zic în episodul de azi au fost atinse tangențial sau chiar dezbătute pe larg într-un episod mai vechi, din sezonul întâi, cel despre devalorizarea muzicii, iar o altă parte se regăsește în episodul de săptămâna trecută, cel despre educația muzicală. De fapt, episdodul ăsta unește și închide o serie pe care n-am intenționat-o câtuși de puțin să fie serie, da' așa a ieșit. Una care ar trebui să ne facă pe toți, noi, cei din industria muzicală, conștienți că degeaba ne văităm de gusturilem muzicale ale publicului, dacă noi nu facem nimic pentru a ajuta oamenii să înțeleagă importanța educației muzicale și valoarea intrinsecă pe care o poartă o creație muzicală. Am zis-o și în podcast, o scriu și aci: mulțumiri multe, sincere și emoționate Overground Music pentru prietenie, byron pentru invitație, Liviu Zamora pentru revedere și pentru fraza minunată pe care mi-ai înfipt-o în creier: "trebuie să prețuim muzica și numai atunci muzica ne ve prețui înapoi."  

Oct 2019

21 min

M-am gândit să fac un episod care să ne ajute pe toți cei care suntem deja sau avem de gând să devenim părinți. Apoi m-am mai gândit un pic și mi-am dat seama că episodul de azi s-ar putea să ajute nu numai actualii și potențialii părinți, ci și adolescenții care au picat victime nevinovate ale totalului măcel al educației muzicale care are loc în școala românească. Pentru că, înainte să poți face muzică și, aș adăuga eu, să poți lucra în orice domeniu asociat cu muzica, trebuie să înveți să asculți muzică la nivel profesionist. Da, știu, termenul nu e deloc bine ales, însă n-am găsit altul. Ce spun aici a fost menționat în treacăt atât în episodul despre 5gang, cât și în cel în care l-am avut pe Katai invitat. Dar subiectul ăsta, al educației muzicale, a fost atins acolo doar în treacăt. Și cum el e atins în treacăt cam peste tot, am zis că ar fi bine să iau eu taurul de coarne și să vorbesc pe bune despre cât de important e să înțelegem câtă nevoie avem noi înșine și ăștia mici să știm să ascultăm muzică, să cunoaștem povestea care înconjoară muzica, să mergem și ascultăm muzică live.

Oct 2019

24 min

  Tre' să încep prin a-mi pune cenușă-n cap pentru că săptămâna asta am întârziat cu o zi apariția podcastului din motive de supra-aglomerare personal-profesională. Și tot pârdalnicul ăsta de motiv este cel care a făcut ca episodul de azi să fie un pic mai... abstract. Asta ca să nu zic întortocheat sau greu de priceput. E o continuare a ce am vorbit noi săptămâna trecută, aia cu self-managementul. Sau asta și-ar fi dorit să fie. Pân' la urmă, bine că mi-a venit ideea cu titlul, că asta chiar e bun.  E vorba despre ideile care apar în timp ce tu încerci să duci la bun sfârșit un proiect care are cap, coadă și traseul dintre ele puse pe hârtie. Ideile astea de apar pe neupusă masă, așa, în sinea lor, sunt bune. Dar e nevoie de tot discernământul, de multă organizare și niște putere de renunțare pentru a putea să pui stop unor idei care, deși sunt bune, amenință să te deturneze de la planul tău inițial. Dacă n-ai toate calitățile enumerate mai sus există o posibilitate destul de mare să pățești fix precum românul care dă cu nasul pentru prima oară în viață de belșugul de la all inclusive și își pune, vere, pe farfurie din toate cele, cu vârf și-ndesat, până ce gusturile se amestecă scârbos între ele și indigestia se pregătește de muncă. Cam asta ar fi, pe scurt, ce încerc să povestesc, dar nu prea reușesc. Dacă nasc măcar niște întrebări cu privire la ce-am vrut să spun, eu vă rog să nu vă sfiiți și să mi le adresați cu încredere. Promit să răspund pe cât mă duce mintea.

Oct 2019

15 min

Artiști care să-și fie propriul manager, despre asta e vorba în episodul de azi. Compar ce am citit cu ce am trăit și experimentat, fac o sinteză și încerc sa argumentez o ipoteză: e neapărat necesar ca un artist să își fie propriul manager la începutul absolut al carierei. Bine, exagerez. Nu e neapărat necesar, dar jur că ajută extrem de mult. Și pe artist, dar mai ales pe toți viitorii foști manageri pe care îi va avea vreodată acel artist. Care-s momentele în care e bine să-ți fii manager, care-s alea în care e mai bine să-l lași pe altu' să se ocupe și de ce. Care-s momentele din carieră în care e 100% clar că ai nevoie de cineva care să se ocupe de management în locul tău. Care-s calitățile neapărat necesare unui artist care vrea să-și fie propriul . manager și să aibă și ceva succes la treaba asta. Și dacă sunteți pe fază, s-ar putea să vă prindeți și cam care sunt calitățile pe care ar trebui să le căutați într-un manager, atunci când vă hotărâți că aveți nevoie de această ciudată specie de ființă. Cam ăsta e sumarul celor aproape 30 de minute de podcast de azi, care e un fel de continuare firească a episodului despre time management din sezonul trecut. Spor la ascultat!

Oct 2019

25 min

A dat sfântu' și am început sezonul doi de podcast! Și, pentru că am vrut să încep cum trebuie, am făcut eu un pustiu de efort la o zi după Untold și m-am întâlnit cu unul din cei doi oameni care m-au făcut să mă apuc de "meseria" asta. Dacă primul, Vlad Dulea de la Kooperativa 2.0, m-a sfătuit în cunoștință de cauză să mă apuc de podcasting, cel de-al doilea, Katai, habar n-a avut cât de mult m-a ajutat până nu am i-am zis eu. De altfel, dacă există vreun românaș pe care-l bate un cât de firav gând să se apuce de podcasting, ebooku' lui Katai e locul perfect ca să înțelegeți în doi timpi și trei mișcări în ce vă băgați. Pe mine personal m-a ajutat imens și, în plus, la nivel uman, ebookul ăsta și Katai în general reprezintă o lecție de altruism în cea mai pură formă a lui. Discuția noastră s-a învârtit în jurul ideii de podcast, evident aplicată la artiștii din industria muzicală, dar cumva am ajuns și la copii, părinți, educație și cred că, dacă am fi avut mai mult timp, am fi ajuns să vorbim despre câte-n lună și-n stele, da' pe-ndelete așa. Katai, îți mulțumesc pentru că ai fost un interlocutor genial și pentru că mi-ai împrumutat sculele tale de podcaster profesionist. Marian Huruducaș, deși n-ai recunoscut treaba asta, eu cred că tu ești de fapt cel care a meșterit întâlnirea dintre mine și Katai de la Cluj - deci îți mulțumesc și ție! Și îți mai mulțumesc o dată pentru episodul din sezonul 1 de podcastu' lu' Fințescu, în care ai fost genial de genial. Gata, fraților, m-am întors. De acum, în fiecare luni, aveți episod nou din podcastul lu' Fințescu!

Sep 2019

42 min

Presupun că ăsta e ultimul episod al primului sezon. La ce vară se anunță pentru mine, slabe șanse să mai am timp și creier pentru podcast până la toamnă, prin septembrie. Pentru subiectul de azi aș vrea să-i mulțumesc lui Marian Hurducaș, care în epsiodul trecut mi-a dat curajul să concretizez o idee care mi se învârtea prin creier de ceva timp deja și pe care nu prea știam de unde s-o apuc. 5gang a generat succes și hate în "cantități industriale", precum deja faimosul lor sos. Succes la copii și adolescenți, hate de la toate celelalte generații care, cel puțin teoretic, ar trebui să fie mai înțelepte și mai tolerante. Da' iaca nu-s. În cazul în care nu vreți să ascultați podcastul, am să scriu aici două afirmații de la care am pornit întreg raționamentul meu. Prima: 5gang este un lucru bun care se întâmplă în industria noastră muzicală. Și a doua: mie nu îmi place 5gang. Și nu, cele două afirmații de mai sus nu se bat cap în cap câtuși de puțin. Pentru că aproape fiecare din noi are ceva de învățat. Ceva extrem de important, care ne va ajuta să avem o viață mult mai normală și calmă unii cu alții: dacă mie nu-mi place un anumit gen muzical, asta nu îneamnă că muzica aia e proastă. Bine, puteți substitui "gen muzcal" cu aproape orice altă noțiune care naște păreri bazate pe îmi place / nu îmi place. Analiza mea despre 5gang e, de fapt, căutarea unui răspuns. Răspunsul la o întrebare care ar trebui să ne preocupe pe toți mult mai abitir decât ne înfurie trupa asta: de ce au ei atât de mult succes? Iar răspunsul e unul care ține, de fapt, de cei 7 ani de acasă, de școală, de educație în general. Sau mai degrabă de cât de "subțiri" sunt ele în prezent pentru cei mai mulți dintre copiii care își împing părinții să cumpere degrabă bilete la concertele lor. N-ai cum să neglijezi constant educația muzicală a tinerilor și apoi să te superi pe ei că nu au gusturi muzicale mai elevate. Sper din toată inima să vă fac să reflectați un pic înainte să vă supărați pe mine că zic de bine despre trupa asta pe care voi o urâți cu atâta pasiune. Iar lor le doresc să crească frumos, să muncească mult pentru a deveni mai buni la ceea ce fac și să fie ei cei care trag în sus o generație despre care prea știe toată lumea cum ar trebui să fie.

Jul 2019

23 min

Pe Marian l-am cunoscut prin OLiX, la un moment dat, acum niște ani. Ca toată lumea, l-am etichetat din prima drept arogant. Cu toate astea, atunci când am stat de vorbă prima oară, s-a întâmplat un lucru foarte dubios cu orele. Au zburat câteva de parcă nici n-ar fi existat. Nici nu mai știu despre ce am vorbit atunci. Cert este că, după acea primă discuție, am rămas prieteni și am repetat treaba asta cu statul de vorbă câteva ore de fiecare dată când ne întâlneam. Și mie mi se întâmplă destul de des să primesc eticheta asta de arogant de la oameni care nu mă cunosc deloc. Tot ce pot să sper este că, atunci când stă lumea de vorbă cu mine, să aibă aceeași reacție pe care am avut-o eu, stând de vorbă cu Marian: bă, ce om mișto! Marian a fost primul care a reacționat la podcastul meu. M-a felicitat și mi-a zis că, după părerea lui, e cam cel mai bun lucru pe care îl puteam face și că sunt printre puținii oameni pe care îi cunoaște (și el cunoaște o grămadă de oameni deștepți) care poate face solo podcasting. După care s-a apucat și el de hurducasting și în scurt timp a ajuns să posede cu mândrie justificată unul din cele mai ascultate podcasturi din patria noastră. Ne ascultăm reciproc și ne atragem atenția unul altuia asupra zonelor unde mai avem de lucru. Nu prea ne menajăm și asta-i tare bine. El îmi povestește mie despre principiile de podcasting, despre cum să fac ca podcastul meu să fie auzit de cât mai mulți. Eu îi dau lui tipsuri despre cum să scoată maximum de informație relevantă din interlocutorii săi. Care interlocutori, între noi fie vorba, sunt unu și-unu', nenică. Noi ne-am propus ceva și evident că altceva a ieșit până la urmă. Am zis că ne vedem o singură dată și schimbăm pălăriile de invitat și podcaster între noi, astfel încât să rezulte câte un episod de fiecare în cele din urmă. Doar că, deh, l-am luat la întrebări, el mi-a răspuns și n-a mai rămas timp să facem și invers. A rămas pe o dată următoare. Mă bucur să fiu cel care l-a făcut pe Marian să povestească despre începturile lui în radio, în viața de noapte, în comunicare. Și sunt sigur că, ascultând episodul de azi, veți înțelege de ce Hurducaș se pricepe la atâtea chestii: pentru că el chiar a făcut multe la viața lui. A doua jumătate de podcast e aur curat pentru orice artist este interesat să comunice corect în social media. E de ascultat cu pixul în mână și de luat notițe. Marian, îți mulțumesc mult pentru o discuție excelentă. Și îți mai mulțumesc mult pentru că mi-ai dat subiectul pentru podcastul de săptămâna viitoare.

Jun 2019

90 min

Nu cred că îmi voi îmbunătăți relațiile de prietenie odată cu episodul ăsta din podcastu' lu' Fințescu. Da' e vară și a început nebunia pe care o știu de mult, pe care o cunosc toți cei care într-un fel sau altul au legătură cu marile concerte, cu festivalurile, cu orice eveniment unde se vând bilete. Brusc, avem cu toții foarte mulți prieteni. Mai mulți decât ne-am fi crezut vreodată în stare să avem. Am mai văzut pe ici, pe colo câteva statusuri supărate de la promoteri sau biletari care ziceau de dulce la adresa celor care sună să cerșească invitații. Dar niciunul din ei nu lămurea motivele pentru care cerșeala asta e greșită din cam orice punct de vedere ai privi-o. Nu-i nicio mare scofală, nu vin cu argumente cu statut de revelație. Le-am făcut doar buchet pe cele care mi-au trecut mie prin cap. Poate, pe alocuri, am fost un pic cam acid de data asta. Singura scuză pe care mi-o găsesc este că sunt niște ani de când îmi tot vine să zic lucrurile astea, iar acum, când în sfârșit am spus ce-am avut pe suflet, s-ar putea să fi ieșit un pic cam colorate. Dacă episodul ăsta convinge un om să se oprească din a cere invitații și să înceapă să cumpere bilete, atunci eu mă voi declara mulțumit. Dacă am călcat pe niscaiva bătături sensibiloase, îmi cer scuze. Dacă vreunul din lucrurile despre care vorbesc vi se pare injust și aveți și argumente în sensul ăsta, vă rog eu frumos să nu vă sfiiți. Hai să vorbim și s-o lămurim. Fie ca lumina biletelor la concert să vă lumineze rațiunea!  

Jun 2019

19 min

Treaba asta cu timpul e gravă. Nimeni n-are, se scurtează din ce în ce mai tare pe măsură ce avansăm în vârstă și reușește mereu să curgă în alt ritm decât estimăm noi. Ideea pentru podcastul ăsta mi-a dat-o o replică pe care am auzit-o la un moment dat. Un moment care mi-a fost dat cu atât de mult timp în urmă, că nici nu mai știu cine a zis-o: orice-ai face, ziua tot 24 de ore are. Știu că, fix în secunda în care am auzit-o, am avut revelația problemei cu care mă confruntam: voiam să fac mult mai multe lucruri decât aș fi putut face. Și, deși nici pe alea pe care mi le asumasem deja nu reușeam să le duc la bun sfârșit, continuam să accept chestii de făcut cu toptanul. Pe care, evident, nu reușeam să le fac. De ce? Pentru că numărul de lucruri de făcut într-o zi poate fi negociat, schimbat, ajustat, însă numărul de ore dintr-o zi rămâne, orice-am încerca noi să facem, blocat la 24. Eu ajunsesem atât de departe, încât a fost nevoie de un reset aproape total al timpului meu de lucru, al lucrurilor pe care le făceam, al business-ului pe care îl creșteam. Și am avut nevoie de aproape un an în care să-mi revin. Nu știu dacă atinsesem momentul burn out sau dacă m-am oprit extrem de aproape de el. Dar știu sigur că nu vreau să mă mai întorc vreodată la acel moment. Despre sindromul burn out am citit și am urmărit și un panel la Nouvelle Prague anul trecut. E ceva îngrozitor și care poate lăsa urme care nu se șterg niciodată. Nu spun lucrurile astea ca să stârnesc compătimire. Le spun pentru că aș vrea să înțelegeți că managementul timpului este cam cel mai important lucru pe care cei din industria noastră îl au de făcut. Și, din păcate, cred că este lucrul căruia i se dă cea mai puțină atenție. Așa că bancul cu timpul e, din păcate, unul trist dacă ne organizăm noi pe noi ținând seama nu de câte putem face la modul general, ci de câte putem face în numărul finit și imuabil de ore pe care îl avem la dispozițite.

Jun 2019

25 min

Acum 10 ani și ceva, pe vremea când Partydul Kiss FM o lua binișor din loc într-un turneu care continuă și azi, de le-am dat rușine nunților din basme, OLiX era începător într-ale pusului de muzică. După cum și el recunoaște, cu o modestie și sinceritate pe care le întâlnești înspăimântător de rar în zilele noastre, experiența lui abia trecuse de zero. Acum vreo câteva zile (spre 10), am stat cu el de vorbă în timp ce conducea spre Galați, iar eu beam o bere despre tot ce a învățat el în anii de când pune muzică la Partydul Kiss FM și la Kiss Kiss in the Mix. Și, pentru că fac parte din categoria decrepită a celor care încă mai cred că, dacă știi trecutul unui loc sau al unui om, îi înțelegi  prezentul mult mai ușor și mai în profunzime, am început cu primele ieșiri ale lui OLiX în cluburile din Timișoara în calitate de "atârnache" la o cola, așa cum el însuși mărturisește râzând. Să nu vă așteptați la vreun episod greu și de polemică născătoriu, așa cum au fost alte articole de la mine de pe blog care au atacat tema muzicii de club cu barda-n taste. Cred că ăsta este cel mai lung episod de până acum, în care e un pic de istorie a cluburilor în general, a celor din Timișoara în special, în care e vorba despre DJ și MC de altă dată, despre începuturile Partydului Kiss FM în radio și apoi on tour, despre ce să faci și ce să nu faci ca DJ. Toate vorbite dezarmant de sincer de un OLiX care e... OLiX.

Jun 2019

48 min

Da, chiar m-am luat la trântă cu întrebarea asta. Și sper că am făcut-o cu, hm, niște succes. Și da, am început clasic, uitându-mă în DEX la definiția cuvântului. De-acolo am început să zburd printre tot felul de tipuri de succes, din care multe sunt prea des trecute cu vederea fix de oamenii care s-au chinuit să le obțină. Evident că nu m-am transformat câtuși de puțin în speaker motivațional. N-am venit să vă spun cum să aveți succes. În general, dacă întâlniți oameni care pretind că vă pot da rețete ale succesului, sfatul meu sincer este să vă întoarceți binișor cu spatele spre ei și s-o luați la sănătoasa. Oricum, nu cred că sunt făcut pentru treaba asta cu vorbitul motivațional. Sau, mai bine zis, nu cred că aș putea face asta fără să mă pufnească din când în când râsul. Fac parte din categoria de oameni care cred că există un singur speaker motivațional demn de luat în seamă: tu însuți. Am vorbit, așadar, despre succesul în industria muzicală așa cum este și mai ales așa cum ar trebui să fie el dorit, perceput și acceptat de către artiști. Succesul ăsta e un șarpe extrem de alunecos, care ne scapă printre degete de cele mai multe ori, chiar dacă noi l-am prins bine cu ambele mâini. Pentru prima oară am folosit și două exemple: Lady Gaga și Herbie Hancock. Nu împreună, ci separat. Da, știu. Mi-au trebuit opt episoade de podcastu' lu' Fințescu pentru a-mi veni ideea asta creață pe care americanii au avut-o acum 'jde ani. Da' promit că de acum înainte o voi folosi oridecâteori îmi vine în minte vreun exemplu care să se brodească. Săptămâna viitoare promit solemn că mă țin de cuvânt atunci când vă zic ca am episod de podcast cu și despre OLiX și meseria de DJ. Iar promisiunea asta o fac pentru că episodul e deja înregistrat, deci treaba-i sigură. Zău.

May 2019

23 min

Vin să vă stric dimineața. Am venit să zic "HAI LA VOT!" Pentru că eu cred cu putere că îndatoririle civice sunt printre puținele ancorele de civilizație ce ne rămân într-o lume în care totul se răstoarnă, în care adevărul însuși se multiplică zălud în cioburi strâmbe, expuse public.  Așa că o să vă rog să mă iertați dacă sunt demodat, retrograd chiar, atunci când nu doar că declar că eu voi merge la vot atâta vreme cât această instituție încă există, ci mă voi strădui să conving cât mai multă lume să facă acest lucru. Motivele sunt atât de multe, încât cu siguranță că nu le mai ascultă nimeni până la capăt. Că doar trăim în epoca în care nimeni nu mai poate să fie atent și atunci toți trebuie să ne ciuntim mesajele ca să poată fi mai lesne percepute de minți aflate într-un veșnic și zadarnic galop. Sau poate o fi invers? Poate șarpele comunicării și-a apucat zdravăn coada-n colți și a început să (se) mănânce. Cert e un singur lucru: oricât de liberă ne pare, lumea noastră ne oferă zilnic din ce în ce mai puține momente în care să ne putem exprima dreptul de a alege. N-o dau nașpa, cu "răul mai mic". Promit. Pe mine jur că nu mă interesează cu cine votezi, atâta vreme cât te duci, pui ștampila și intromisionezi bucata aia de hărtie-n urnă. Pe final am câteva vorbe de zis și despre artiștii din industria muzicală din Româna, care fie sunt extrem de răspicați politic, fie tac chitic, ca să nu supere pe nimeni.  Sănătate!

May 2019

12 min

Se încheie azi trilogia pe care am gândit-o despre trecutul, prezentul și viitorul muzicii și al industriei ce o înconjoară. Dacă nu ați ascultat prima și cea de-a doua parte, eu vă sugerez să faceți și treaba asta. Pentru că s-ar putea ca abia după ce le ascultați să nu vi se pară chiar S.F. ce zic eu în episodul de azi. Aș vrea să dau un disclaimer din start: ce zic eu aici nu-i un viitor cert. Nu-i nici măcar (încă) un viitor probabil. Este, însă, unul posibil. Și m-am gândit că, ascultându-mă pe mine cum aberez despre ce s-ar putea să ne aducă următorii cinci sau zece ani în industria muzicala, poate vă trezesc niscaiva curiozități. Poate vă fac să citiți și pe voi mai mult despre ce se întâmplă la nivelul muzicii privită ca industrie globală în etapa asta în care totul fierbe, totul crește și totul amenință să se transforme mai repede decât ne putem noi adapta. Poate n-am fost destul de clar în exprimare: episodul ăsta e un fel de Avengers. Sau un Star Wars. Eu unul am găsit multe chestii mișto și adevărate în filmele alea și sper că la fel vi se va întâmpla și vouă ascultând ce am de zis eu azi. Concluzia la care ajung în podcast este una extrem de importantă. Atât de importantă încât o și scriu, chiar dacă asta înseamnă că mai puțini oameni vor asculta podcastul. Dar e important. Zău că e. În perioada în care ne aflăm acum, cea mai proastă mișcare pe care o poate face un deținător de drepturi de autor este să semneze contracte pe perioade mari de timp sau, Doamne feri, să își cedeze drepturile per tujur! Anii ce vin vor aduce transformări babane în industria muzicală. Iar aceste transformări vor fi cu atât mai mișto, cu cât mai independent (sic!) te găsesc ele în momentul în care se întâmplă.

May 2019

23 min

Ăsta este episodul 2 al trilogiei despre de unde vine de se leagă treaba asta cu valoarea muzicii. În episodul trecut ne-am lămurit cum și de ce muzica de azi are o valoare mai mică decât cea de ieri. (Vă sfătuiesc să băgați cu încredere o ureche, că vă va ajuta să înțegeți mai abitir despre vorbesc în episodul de azi.) Pornesc de la o premisă pe care, oricât am încerca să o ocolim, sfârșim inevitabil prin a o lovi cu fruntea. Ba nu! Mă scuzați! Cu buzunarul. Este extrem de greu să trăiești azi din muzica pe care o creezi. Extrem de greu nu înseamnă că n-ai vilă cu piscină după prima piesă. Nu, domnule! Înseamnă că n-ai bani de chirie, de țigări și că mănânci doar pufuleți cu apă minerală, ca să se umfle și să tacă mațul. Adică, pe bune acuma! Muzica ta-i bună. Toată lumea zice că ești mișto. Și cu toate astea rămâi nebăgat în seamă și, mai ales, nebăgat în zeamă. Te uiți cu jind și în van, precum cățelul prin vitrina măcelăriei și te întrebi ce-au ăia în plus față de tine. Ești sigur că și tu ești la fel de bun ca ei, dacă nu chiar mai bun. Meriți, carevasăzică, să fii și tu acolo la radio, acolo pe scena aia mare, acolo la televizor. Meriți jdemilioane de fani și jdemiliarde de like-uri. Și, mai presus de toate, meriți și tu jdemilioane. Nici nu mai contează. Lei, euro, dolari, orice doar să fie mulți. N-am nici pe departe rețeta succesului. Între noi fie vorba, oricine se bate cu pumnu-n piept și zice că o are e un mare gogoșar. Dar am adunat în anii ăștia niște idei care vă pot ajuta să evitați niște etape foarte negre ale existenței voastre de creatori de muzică în tulburelul prezent. Măcar atât.

May 2019

21 min

Am luat-o de pe vremea când singurul mod în care puteai asculta muzică interpretată de profesioniști era dacă mergeai undeva unde ei cântau în momentul ăla. Apoi am trecut peste epoci și secole până la prezentul în care de-alde Spotify și Apple Music domnesc peste artiști și ascultători.

Apr 2019

25 min

Povestesc de unul singur despre ce am învățat din meseria de moderator și reporter. Dau din casă ponturi pe care eu le-am descoperit în ani de muncă.

Apr 2019

21 min

Cookie policy

We and our partners use cookies to personalize your experience, to show you ads based on your interests, and for measurement and analytics purposes. By using our website and our services, you agree to our use of cookies as described in our Cookie Policy.